Tata de deasupra norilor

A fost odată ca niciodată... tata... care zbura mereu cu avionul pe deasupra norilor. Asta făcea tot timpul în vreme ce eu îl așteptam împreună cu mama și ne jucam cu avioane de jucărie. Dar într-o zi, avionul lui s-a stricat și s-a oprit pe nori. Tata a coborât și l-a examinat să vadă ce are. Motorul era stricat și nu era nici o șansă să poată să meargă înapoi pe pământ. Uitându-se în jur a văzut departe, pe norii ca niște insule plutitoare într-o mare de aer, o căsuță albă, cu ferestrele stinse. A mers până acolo și în fața casei erau legați câțiva reni. Hm, și-a spus el, aș putea să jur că asta e casa lui Moș Crăciun, poate mă va ajuta și pe mine să ajung acasă!

Sub privirile iscoditoare ale renilor a bătut în ușa cu o clanță uriașă din argint. Nu a răspuns nimeni, așa că s-a uitat pe fereastră și a văzut un pat alb cu stâlpi de aur, acoperit cu o plapumă făcută dintr-un nor gros, alb, prinsă din loc în loc cu stele de zăpadă.

Iar în pat, sub plapumă, dormeau doi îngeri ale căror bucle de aur se revărsau pe pernele de nori. Tata a ciocănit ușurel în geam și îngerii s-au trezit și au venit la fereastră.

- Cine ești tu și cum ai ajuns aici unde numai păsările călătoare și păsările de fier ajung? 
 - Am venit cu o pasăre de fier, a zis tata, dar s-a stricat și nu mai pot să ajung acasă... Aici locuiește Moș Crăciun... nu? 
 - Da, au zis îngerii. Este casa lui Moș Crăciun. Acum este plecat însă se va întoarce repede pentru că în seara asta este Crăciunul și trebuie să dea o fugă pe pământ să ducă daruri copiilor... Poți să intri să îl aștepți! 
 Tata a intrat și s-a așezat pe un scăunel, lângă o sobă în care licărea un foc ca de diamante. Peste puțin a picat și Moș Crăciun, într-o sanie trasă de alți reni. Tata i-a povestit totul și l-a rugat să-l ajute. 
 Moș Crăciun și-a scos mănușile și a dat din cap, binevoitor:

-Bine, bine! Dar și tu să mă ajuți, să cureți sania, să-mi adăpi renii, să strângi jucăriile în sac... te vor ajuta și ei... a arătat spre cei doi îngerași care și-au strâns mai bine aripile la spate. Apoi a intrat în casă să-și caute costumul cel roșu pe care nu-l purta decât în acea noapte, pentru că așa le plăcea oamenilor. 
 Tata s-a apucat să lustruiască sania greoaie și mare, turnată toată din argint până când a strălucit ca zăpada, a adăpat renii, a cârpit sacul cel mare, l-a umplut cu daruri și l-a legat strâns la gură, apoi a înhămat renii și s-a suit pe capră, lângă Moș Crăciun.  
 -Totdeauna mi-am dorit să-l văd pe Moș Crăciun, când am fost copil, măcar de departe, dar nici acum nu-i târziu! Am să-i povestesc băiețelului meu și mamei lui care mă așteaptă îngrijorați și care cred că n-am să mai ajung acasă. Desigur au aflat la știri că avionul meu n-a mai ajuns la aeroport. 
 -Ai să ajungi acasă, nu-ți face griji! a zis Moșul și a scuturat hățurile  renilor iar sania a pornit să lunece lin pe zăpezile norilor, lăsând dungi și scrâșnind, iar când întâlnea o rază de lună luneca pe ea iute iute... câte o stea căzătoare cădea în fața renilor, ba chiar a atins blana unuia și le-a mirosit a păr ars...

Apoi ploaia de stele s-a întețit iar Moș Crăciun și cu tata nu mai puteau să meargă din cauza cometelor care șuierau și îi îneca fumul care rămânea în urma stelelor căzătoare.  
  -Așa fac în fiecare an când plec la copii, a bombănit Moș Crăciun. Nici nu mai văd drumul iar renii se sperie...
 -Cine face asta? s-a mirat tata privind pe sus. 
 -Ha, ha, cei doi pe care i-ai văzut dormind la mine în casă, și mulți alții ca ei! Nu se astâmpără deloc! Și ei așteaptă daruri, când mă întorc de pe pământ, dar zău dacă le duc ceva... pentru că nu ascultă, nu ascultă deloc! 

Moșul a oprit sania, s-a ridicat și și-a vânturat brațele prin aer:
 - Ei, ia potoliți-vă, să știți că nu vă aduc nimic... îngerași răi ce sunteți! Apoi pufnind și bombănind s-a așezat la loc în sanie în vreme ce tata ținea hățurile și se străduia să împărtășească supărarea tovarășului său de drum, deși ar fi avut chef să se tăvălească de râs prin zăpadă. O vreme au mers liniștiți, când brusc, au intrat într-un nor de comete. Moș Crăciun a strâns din fălci mormăind „Lasl că știu eu cine a făcut asta, or să vadă ei când mă-ntorc”, dar tatei i s-a părut că făcea același efort să-și compună o figură solemnă.
 După ce au ieșit din norul de stele, tata a îndrăznit să-l întrebe pe Moș Crăciun: 
 -Moș Crăciun, cum faci să ajungi într-o singură noapte la toți copiii? 
 -Îți spun, să știi, numai ție, a zis Moșul, tainic. E simplu, am puterea de a mă multiplica de milioane de ori, de atâtea ori câți copii sunt, rămânând însă același Moș Crăciun în toți, astfel că de fapt eu nu merg decât la un singur copil, o singură dată...

-Înțeleg, a zis tata. Ai un cadou și pentru băiețelul meu? 
 -Sigur. Dacă nu mă înșel, îl cheamă Mircea?

-Mircea știe că tata e pilot de încercare, zboară mereu pe deasupra norilor și odată l-am luat cu mine în călătorie și i-am arătat casa ta. 
 Era noapte târziu când sania a oprit în fața casei noastre.  
 -Uite, a zis Moș Crăciun, și a scos un dar pentru mine, du-i asta! 
 -Nu intri puțin? 
 -Nu, trebuie să mă și întorc, la copiii mei, îngerii, care după cum ai văzut, sunt la fel de buclucași ca și cei de aici...
 -Mulțumesc din suflet, Moș Crăciun! 
 Tata a bătut în geam iar sania Moșului s-a ridicat ușor în aer și un copil care dormea într-un pat alb s-a ridicat și s-a repezit la fereastră, în timp ce luminile din casă s-au aprins, săltând și țipând, nebun de bucurie: 
 -A venit tata, tata de deasupra norilor...