GRUPUL ȘCOLAR SANITAR „GHEORGHE MARINESCU”

 

Din anul 1948 a luat ființă la Târgu-Mureș Centrul Școlar Sanitar similar școlilor medii tehnice, în care au fost admiși absolvenți a 7 clase elementare. În primul an școlar, 1948-1949, au fost înscriși la cursuri 200 de elevi, la următoarele specializări: dentar, surori de ocrotire, surori de naștere, surori de asistență medicală, oficianți sanitari.

Începând cu anul școlar 1947-1948 se reînființează Institutul Surorilor de Ocrotire din Târgu-Mureș, care-și reia activitatea în cadrul Institutului de Medicină și Farmacie. Primele promoții de absolvenți din anii școlari 1948-1949, 1948-1952, 1949-1953, cu durata de școlarizare de 1-3 ani, dobândesc calificarea de surori de ocrotire și mamoși. Din anul școlar 1955-1956 învățământul sanitar se reorganizează în cadrul grupurilor școlare sanitare, pe două tipuri de școli:

Sediul Școlii Sanitare din str. Vörösmarty Mihaly nr. 8, Tg. Mureș, până în anul 1978:

  • școli profesionale, în cadrul cărora sunt școlarizați elevi absolvenți a 7 clase elementare
  • școli medii tehnice sanitare, care școlarizează absolvenți ai școlilor medii.

În cadrul acestei a doua structuri au fost create noi specializări: farmacie, laborator, pediatrie, radiologie, balneofizioterapie, anatomie patologică, tehnică dentară, iar pregătirea moașelor și a surorilor medicale s-a realizat în cadrul învățământului profesional, până în anul 1959.

Schimbări semnificative în structura și conținutul învățământului sanitar s-au petrecut mai ales în ultimii 10 ani, marcați de mutațiile profunde ce au avut loc în domeniul învățământului românesc, concretizate în: schimbarea profilului unității, aceasta devenind, din anul școlar 1990-1991, Grup Școlar Sanitar, cu două tipuri de învățământ: Școală Postliceală Sanitară și învățământ liceal real; reforma învățământului; îmbunătățirea programelor și manualelor, în plin proces de perfecționare și modernizare, a strategiilor didactice; modificarea structurii personalului didactic, împrospătat cu cadre tinere, cu o temeinică pregătire de specialitate în diversificarea sistemului de perfecționare, de instruire practică, a formelor de evaluare; îmbunătățirea bazei didactico-materiale, care satisface acum în bună măsură cerințele impuse de un învățământ în dezvoltare.

Material trimis de către instituție.