Tuș

Patru cărăbuși de mai
Cu antene-n evantai
Trec ca mici elicoptere 
Prin păduri de conifere.

Duc ghiozdanele umflate  
De creioane colorate
Și din zbor au poposit   
În stejarul înverzit.

Ei sorb picături de rouă
De pe frunza lui cea nouă,
Culeg de pe rămurele
Ghindele cu căpăcele.

În capsule ei țin tuș, 
Tuș cu marca Gălbenuș,
În uscate căpăcele 
Amestecă acuarele.

Pe un lob verzui, crestat
Iată a aterizat
O rădașcă - fălci curbate
Și ghiozdanul pus în spate.

Călimara i s-a spart 
Iar ghiozdanul e pătat,
Are pete verzi, coclite
Pe obraji și pe elitre:  

- Eu sunt mare prădător,
Vreau stejarul să-l dobor,
Nu am tuș și nici creioane,
Cărăbuși, vă iau în coarne! 

Au deschis ghiozdanele
Și i-au dat creioanele,
Verde-nchis, roșu-de-jar, 
Negru, galben-de-nectar.

Rădașca a mulțumit 
Și în fălci le-a ascuțit.
În penarul ei lemnos  
Le-a aliniat frumos.

Iar cei patru cărăbuși 
Au scos călimări cu tuș,
I-au turnat în două ghinde
Roșu tuș ce se aprinde.

- Eu sunt mare prădător,  
Vreau stejarul să-l dobor,
Nu știu cât fac trei plus șapte,
Cărăbuși, v-arunc pe spate!

- N-am ajuns la adunare.
- Acum scriem bețișoare.
- În caiete, pe pupitre
Desenăm ochi și elitre…

Å¢up-țup-țup pe trunchi, la furcă,
Veverița urcă, urcă;  
Știe sigur să adune
Cum tot numără alune.

- Uite colo-i scorbura!
Veverița Volbura    
S-a ivit, șovăitoare -
Coada-n semn de întrebare.

Împreună-au socotit, 
Rezultatul a ieșit:
Înșirate pe un fir  
Zece capsule de jir.

Nu știu, chiar a vrut așa 
Sau s-a-mpiedicat de ea,   
Unul dintre cărăbuși 
A scăldat rădașca-n tuș.

În oglinzile de rouă
Este ea sau alta, nouă?
Se privește lung, atentă,
Verde-i și fosforescentă!

Cap, torace, abdomen,
Tibii, gheare cu polen,
Fălci, antene, ochi compuși 
Toate sunt muiate-n tuș! 

Tuș din scoarță cu tanin,
Cu frunze stoarse din plin,
Bun de scris și de răceală,
De turnat în lampa goală,

Bun de zugrăvit pereți,
Caii verzi cu călăreți,
De turnat pe căpcăun 
Și-n cazanul cu săpun!

Cărăbușii s-au lăsat  
Pe-un curent învolburat
Luându-și zborul către case,
Prin pădurea de foioase. 

Puiul nostru de rădașcă
A umplut cu ceai o ceașcă.
A pus pe pupitru-o coală,
Ghinda plină cu cerneală,

Și a scris: 
Dragă Lăbuș,
Dacă prinzi un cărăbuș, 
Să-l moi în tuș! 

Servus,
prietenul tău, 
Lucanus Cervus