Puicuța albă

E-o puicuță ca oricare,
Fuge prin ograda mare;
Tot mâncând neîntrerupt,
Mare, mare a crescut.

Are penele lucioase,
Moi, de parcă-s de mătase
Și cu mintea-i de găină
Se și vede manechin.

Ne privește-nfumurată,
Vrea să fie admirată!
Un vulpoi chiar i-a promis
Că are s-o facă Miss.

Nu am de unde să știu
De-a ajuns, într-un târziu,
Dinspre coteț spre poiene
Sunt împrăștiate pene!