Ghicitori cu legume

Verde, roșu! Cine-mi ești?
Lung, subțire, gras ori dulce,
Iute,
Poți să mi-l ghicești?

(Ardeiul)

 

Când o tai, e cu temei;
De ce plângi de mila ei?
Doar dă gust mâncării!

(Ceapa)

Nu-i ca varza-nfoiată,
Dar e sora ei, gătită
C-o rochiță încrețită.

(Conopida)

În pământ pui unul, doi,
Și scoți toamna mușuroi.

(Cartoful)

După ploaie, nu-i mirare,
Stau umbrele mici la soare.

(Ciupercile)

Nu e carne, dar e grasă
Cocoțată pe arac.
Numai toamna intră-n sac.

(Fasolea)

Nas la omul de zăpadă,
Iepurele vrea să-l roadă!

(Morcovul)

Căței are, dar nu latră
Și nu-l ții legat la poartă!

(Usturoiul)

Dintr-unul ai facut nouă,
Și din nouă nouăzeci și nouă.

( cartoful )

Nouă frați într-un cojoc,
De-i mănânci, gura-ți ia foc.

( usturoiul )

De-i desfaci cămășile,
O să-ți curgă lacrimile.

( ceapa )

Fel și fel de pălării
Ascunse prin balarii.

( ciupercile )

Mănăstire-ntr-un picior,
Ghici, ciupercă, ce e?

( ciuperca )

Patru frați stau într-o casă
Și de ploaie nu le păsă.

( nuca )

Șade moșul în camașă
Dar mustățile-s afară.

( morcovul )