De  Tudor Arghezi

O furnică mică, mică,
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat,
De pe vișinul uscat,
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept niște crăci.
Mărunțica de făptură
Duse, harnică, la gură
O fărâmă de ceva
Care-acasă trebuia
Așezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.

Unde mergi așa de grabă?
Gândul meu mâhnit o-ntreabă,
Încă nu te-ai lămurit
Că greșești și-ai rătăcit?

Înapoi «