Stiluri și metode de învățare aplicate în homeschooling

Cel mai des întâlnit argument contra homeschooling este că părinții nu au cum să exceleze în toate domeniile, așa încât să-și poată educa eficient copiii. Ei bine, fiecare dintre noi are puncte tari și puncte slabe. Acesta însă nu este un obstacol de netrecut. Acei părinți, care își educă copiii acasă, pot cere ajutorul unui profesor de matematică, de muzică, sau de orice altă disciplină, din când în când. 

Vă întreb, școala clasică este chiar atât de eficientă, încât elevii nu au nevoie de meditații suplimentare? Eu am întrebat, doar informativ, câțiva părinți. Desigur, că nu pot vorbi despre date statistice relevante, dar totuși, răspunsul lor era foarte interesant. Cinci din zece copii făceau ceva în plus față de ce învățau la școală. Mulți umblau la ore de limbi străine, matematică, muzică, desen și câțiva făceau sport. 

Cred totuși, că homeschooling-ul e eficient, dacă  și părinții se străduie să-i învețe cât mai bine pe copiii lor. Homeschooling-ul este o activitate unde ambele părți studiază. Copiii își însușesc noțiuni noi, iar părinții învață să fie cât mai buni pedagogi. Pentru început e bine să știe care sunt stilurile de învățare. 

Termenul de stil de învațare se referă la preferința fiecăruia dintre noi, pentru a folosi anumite tehnici și strategii de învățare. Cărțile de specialitate deosebesc trei stiluri de învățare: vizual,  auditiv și kinestezic. În realitate stilurile de învățare apar  combinate, iar unul dintre stiluri pare mai dominant. 

Stilul vizual procesează informația prin utilizarea unor imagini, grafice, diagrame. Adică reține mai ușor un lucru dacă este văzut. În acest caz e bine să folosim filmulețe, diafilme, hărți, cărți, tabele pentru predarea cunoștințelor noi. Folosirea acestor materiale didactice în educația copilului de numește metoda observației. Cunoștințele copiilor fiind sărace și superficiale, baza intuitivă a cunoașterii este indispensabilă. Aceste materiale didactice fac activitatea de învățare mai eficientă, dacă există termeni de referință concreți, care să-i readucă în memorie anumite cunoștințe. Se folosesc cu succes în asocieri și analogii. 

Stilul auditiv în schimb învață ascultând. Dialogul, explicațiile, sunetele, muzica sunt resursele care ușurează învățarea. Conversația, ca metodă didactică, funcționează bine în acest caz, mai ales conversația euristică și conversația-joc. Diferența între cele două metode este, că cea euristică este un dialog între părinte și copil, bazându-se pe descoperire. Copilul este condus către cunoștințe noi prin întrebări asupra altor cunoștințe dobândite deja. Atenție! Întrebările puse de părinți trebuie să fie clare, dar nu foarte simple, tocmai pentru ca să stimuleze gândirea. Altfel, contribuția conversației la descoperirea cunoștințelor este redusă. Conversația-joc are în vedere nevoia copilului de a-și afirma posibilitatea de a pune întrebări. Să-i facem jocul! În momentul în care ne adresează o întrebare, înseamnă, că este interesat de subiectul respectiv. Merită să o dezvoltăm apelând la toate resursele de care dispunem. În aceste momente este cea mai eficientă educația. 

Stilul kinestezic presupune învățarea prin manevrarea obiectelor și se dezvoltă cel mai bine, dacă apelăm la metode didactice ca demonstrația, exercițiul, copii înșiși pot atinge materialul didactic. Demonstrația este eficientă, pentru că e intuitivă. E utilizată în activitățile de dobândirea unor cunoștințe noi, dar și de formare de deprinderi, consolidare și sistematizare.

Orice stil de învățare ar avea copilul nostru, să nu uităm că cele mai eficiente materiale sunt cele care  îl dezvoltă multilateral. 

Articol publicat de Ognean Imola- redactor Educație în Mureș