Un vânt și-o ploaie necăjită S-au repezit ca din senin Și răpăie prelung pe frunze
Când plouă lin în primăvară, Toți zic: „Să dea Domnul să dea!” Și de te culci pe prispă-afară,
Verde crud, verde crud… Mugur alb, și roz și pur, Vis de-albastru și azur,
A cunoaște. A iubi. Încă-odată, iar și iară, a cunoaște-nseamnă iarnă
Sus prin crângul adormit, A trecut în taină mare, De cu noapte, risipind
Nastratin Hogea-ntr-o iarnă lemne de foc neavând Își arse dimprejur gardul, numai porțile lăsând;
Șiruri negre de cocoare, Ploi călduțe și ușoare, Fir de ghiocel plăpând...
De pe-o „bună dimineață” Cu tulpină de cârcel, A sărit un gândăcel...
A revenit frumoasa primăvară; Copacii parcă-s ninși de-atâta floare; Dorinți copilărești, renăscătoare...
Publicitate | Termeni și condiții | Politica de prelucrare date personale | Politica de Cookies