FLOSS, educația și monopolul

Un interlocutor de pe Google Groups: Tic-Lobby - îmi punea următoarea problemă:

„FLOSS în educația unversitară și preuniversitară... Hmm... Adicătelea o altă chestie obligatorie pe agenda de „instrucție”? 'Au doar analizarea problemei: cum se poate folosi software liber în infrastructura „sistemului”? Pentru că cu prima abordare n-aș fi deloc de acord, în timp ce cu cea din urmă aș fi foarte.” (referința către extrasul acesta aici)

Hmm...
Eu cred că „instrucția” ar trebui gândită cu opțiuni. Să fie lăsată libertate de alegere. Dacă vrei să înveți sistemul de operare Windows, dă-i bătaie și învață-l! Dar, poate că ți se face lehamite și vrei să optezi pentru sistemul de operare Linux. Ei bine, atunci trebuie să existe posibilitatea de alegere pentru cei care studiază! Și în plus trebuie explicat cum stă treaba cu software-ul proprietar vs. software-ul open source (FLOSS – puteți citi mai jos la glosar explicația abrevierii), să vadă toată lumea cum arată imaginea de ansamblu.

Pentru infrastructura sistemului e clar că alegerea corectă este software-ul open, fiindcă beneficiază direct de avantajele modelului de plată. Modelul FLOSS este mai ușor suportat pentru că intrările și ieșirile se fac la nivel global și/sau național, depinde de specificul software-ului. Un software cu specific național va avea intrări și ieșiri predominant la nivel național, fiindcă fiecare comunitate plătește pentru ce poate folosi. Când mă refer la intrări și ieșiri mă refer la mecanismul: plată – distribuție. Când se face la nivel global sau/și național, automat se produce o nivelare a costurilor și resurselor pe comunitate.
Fiecare plătim practic cate puțin din buzunar pentru FLOSS dar nu simțim asta deoarece e o plată continuă minusculă. Din acest motiv avem impresia că e pe gratis.

Ei bine... NU e! FLOSS nu e pe gratis. Dar, așa e cu mult mai ușor de suportat pentru toată lumea.

Sper că suntem toți de acord că nu se obține nimic gratuit pe lumea aceasta. Orice proces creațional implică un consum de resurse care trebuie procurate de undeva cu o anume cheltuială. Ar fi contrar legilor universale. Există doar modele mai inteligente, care permit o dezvoltare multilaterală mai bună a civilizației.

Imaginați-vă cum ar fi dacă, inteligent fiind, ești o resursă cu potențial extraordinar pentru societate, însă dacă ești copil și grav bolnav pe deasupra, să zicem, de o maladie invalidantă rară, nu te poți ridica deasupra condiție tale deoarece nimeni nu a studiat această maladie, fiindcă nu există „cerere”. Ce se va întâmpla? Acel potențial geniu va duce o viață chinuită, limitată de propriile suferințe și poate că nu-și va da seama niciodată de calitățile sale. Uite așa am pierdut ocazia de a descoperi fuziunea la rece sau teleportarea, fiindcă acel mic geniu a fost aruncat ca o cârpă din cauza cererii și ofertei așa cum este ea „bruto” la momentul actual.

Acesta a fost un exemplu extrem, însă ocolirea anumitor domenii, doar pentru că nu este „cerere”, este un mod greșit de a vedea lucrurile. La un moment dat poate exista o răscruce în viitorul civilizației noastre, când acele domenii vor sta ca o barieră în cale și nu vom putea face nimic, fiindcă nu vom ști ce.
La un moment dat civilizația actuală va trebui să judece altfel modul cum își folosește resursele și cum își nivelează consumurile și mai ales în domeniul educației, de unde pornește totul. 

Nu se poate face risipă de inteligență și resurse în mod continuu. La un moment dat va apare o nouă criză de consum majoră și dacă nu e gestionată cum trebuie și în avans, poate duce la sfârșitul rasei umane. Booom! Sfârsitul poveștii. Ei, poate să fie și fâsss, dacă e armă biologică. Doamne ferește! Brrrrr, mă ia cu fiori numai când îmi imaginez.

Poate că în particular, la software situația nu e apocaliptică, dar are și el rostul său suficient de important în dezvoltare ca să nu ne permitem să ignorăm direcția spre care se orientează.  E mai bine dacă fiecare dintre noi plătim regulat câte puțin, fără să-l simțim, ca să primim „gratis” un Linux, un Open Office, iar pe lângă toate acestea mințile luminate vor mai avea grijă și de alte aspecte mai puțin evidente pentru cetățeanul de rând, dar care pot deveni necesare la un moment dat. Să nu mai fie nevoie de a-ți pune întrebarea: Oare când o să apuc să mai strâng și bani de un Windows? Să nu mai stau cu frica în sân că „mă dă careva în gât” la mai știu eu care organizație sau poliție, ca să mai cheltuie și ei în plus banii noștri cu paza drepturilor celor care pot pierde fără a duce grija zilei de mâine.  

Ramificațiile sunt imense și impactul este pozitiv dacă se alege modelul FLOSS.
Educația fiind punctul de plecare, tot ceea ce urmează după această etapă depinde de ea. În loc să fim nevoiți a cheltui punctual sume importante în crearea și susținerea unui loc de muncă vom reduce efortul momentan pe baza milioanelor de mici eforturi depuse continuu de către contribuabili. Angajatorii nu vor mai fi nevoiți să cheltuiască alte sume importante pentru achiziția de software proprietar, fiindcă viitorii angajați vor fi gata pregătiți să folosească FLOSS și acesta va fi imediat disponibil fără alte cheltuieli adiționale.

Problema care se mai pune relativ la FLOSS este aceea, care se referă la recuperarea resurselor financiare investite de un stat în creearea unui software FLOSS, care se va utiliza apoi la nivel global, transnațional, în mod liber.

Explicația recuperării acestor resurse se poate da prin comparație cu circuitul apei în natură. Aceasta se evaporă de peste tot și se întoarce apoi la izvoare, iar energia necesară procesului este asigurată la nivel global de către soare. Oricine poate avea acces la un software FLOSS și îl poate modifica după bunul plac, fără restricții, rezultatele folosirii acestuia reîntorcându-se în cele din urmă la sursa sub o formă sau alta iar efortul financiar depus fiind plata pentru  aceste rezultate.

Deși avantajele enumerate pentru FLOSS ar putea duce la o aparentă concluzie ca inițiativa privată nu mai este o soluție optimă în domeniul creației software, totuși ea nu trebuie dată la o parte, ar fi o greșeală să facem risipă de resurse mai ales pentru situațiile unde trebuie intervenție rapidă. FLOSS este o filozofie bună, dar mișcarea sa este una lentă, cuprinzătoare, pe termen lung și poate acesta ar fi singurul său defect față de inițiativa privată care beneficiază de o mobilitate mult mai mare, potrivită pentru situații dinamice. Pe de altă parte nu avem cum să luam în calcul toate variabilele și uneori poate, pentru anumite cazuri soluția privată poate fi mai bună decât FLOSS. Ideea este să menținem un balans optim între cele 2 modele, care să ducă la prosperitate pentru ambele tabere. Apoi mai există și firme private care susțin și dezvoltă software de tip FLOSS - probabil că de cele mai multe ori cu rol de promovare, dar ideea este că o fac și sunt exemple destule.

Monopolul la scară largă nu trebuie acceptat, fiindcă implementează ideologia unui grup mic care nu poate avea capacitatea de analiză unei întregi comunități sau dacă au capacitate o folosesc dar în mod egoist. Rezultatele pot fi foarte dăunătoare.

Bine bine..., s-ar putea obiecta că doar 2% din indivizii speciei umane, cei mai deștepți, trag după ei restul de 98%, și atunci nu e tot monopol? Da aș putea spune că aveți dreptate e un monopol și acesta, dar diferența dintre monopolul corporatist lacom și monopolul știintific este aceea că secretul, în cazul primilor, e păstrat pentru a trage doar către ei și mai mult din resursele limitate ale acestei lumi. Din nefericire, avariția este unul dintre păcatele capitale cu rădăcini adânci în societate și de cele mai multe ori este rezultatul unei copilării nefericite și pline de greutăți materiale. Lucru care s-ar schimba în timp dacă nivelul de educație ar crește.

Cunoașterea este și va fi comoara cea mai de preț a omenirii. Haideți să o facem disponibilă pentru cât mai mulți dintre semenii noștri și astfel să creem șanse pentru fiecare.

Glosar:

Tic Lobby = este un grup de discuții găzduit de google aici și despre a cărui menire se poate  citi aici.

FLOSS  =  Free, Libre Open Source Software – componentele sitagmei în traducere sunt Software Liber (liber = nu trebuie plătit imediat pentru licența de utilizare, vedeți mai sus informațiile de spre modelele de plată) cu Sursă Deschisă (sursa = lista de  instrucțiuni a programului, scrisă într-un limbaj de programare de nivel înalt și care este citibilă de către om. Sursa poate fi o fază intermediară a programului de calculator înainte de a fi transformat în instrucțiuni mașină executabile direct de către sistemul de operare - când codul nu mai poate fi citit ușor de către om, sau faza finală a acestuia când se poate executa prin intermediul interpretorului limbajulul de programare în care a fost scris).

Linux = este un sistem de operare ca și Windows doar că face parte din clasa software-urilor FLOSS. Linux este susținut de o comunitate internațională impresionantă și în momentul de față există distribuții (pachete linux) care pot fi instalate la fel de ușor ca Windows. Cea mai populară este distribuția Ubuntu ce se poate descărca liber de aici.

Open Office = este un pachet de programe similar cu Microsoft Office. Open Office face parte din clasa software-urilor FLOSS și este deasemenea susținut de o comunitate impresionantă. Poate fi descărcat liber de aici. Poate că nu are toate facilitățile MS Office dar este accesibil pentru oricine. Pentru el există inclusiv pachet de limbă pentru meniuri și unelte de corectare texte pentru română. Acestea se prezintă sub formă de extensii și se pot descarcă liber tot de aici.

Florin Jurca