Porumbeii

Porumbeii sau hulubii, cum se mai numesc- au talia mijlocie sau mică cu corpul îndesat, acoperit cu un penaj divers colorat, iar capul este mic și ciocul scurt.

Marea majoritate sunt vegetarieni, hrănindu-se cu semințe, fructe sau frunze. În afara speciilor mari toți pot zbura sprijinindu-se pe aer cu ajutorul aripilor iar ca să înainteze împing aerul în spate.

Își fac cuiburi în copaci, pe cornișe sau chiar pe pământ, adăposturile lor fiind foarte fragile deoarece sunt construite doar din crenguțe și mici bețe.

Principalii dușmani naturali ai porumbeilor sunt ulii și soimii, două păsări răpitoare extrem de puternice și de abile.

Ornitologii au remarcat faptul că porumbeii își alăptează puii cu o substanță hrănitoare din gușă asemeni doar păsărilor flamingo. Ei sunt singurele păsări care pot suge apa în timp ce o beau față de alte păsări care trebuie să ia apa în cioc până își umplu gura, apoi să își dea capul pe spate pentru a o înghite.

Pentru majoritatea dintre noi cei mai cunoscuți sunt porumbeii domestici reprezentați ai neamului Columba, există peste 300 de specii în familia porumbeilor (cea mai mare varietate se găsește în sud-estul Asiei și în Australia).

Cele mai răspândite specii sunt porumbelul de stâncă, Zenaida macroura (porumbelul îndoliat), porumbelul spinifex. Porumbelul evantai fiind unul dintre cei mai mari, o pasăre rară, cu totul deosebită.

Tot un porumbel care migrează poate fi numit și turtureaua: brun roșcată pe spate, sau roz cenușie, având pe piept și pe gât pete negre, mărginite cu alb. Ea iernează în Africa, dar zboară spre nord, în Europa și Asia Centrală, pentru a se înmulți.