Sărbătoarea Halloween în educația copiilor noștri

Toate vitrinele magazinelor sunt pline cu simbolurile Halloween-ului. În stația de autobuz afișele parcă sunt la fel, toate desenate cu dovleci și personaje macabre. Spațiile de joacă sunt pline de reclame cu Halloween. Spectacole cu Halloween, petreceri de Halloween, la radio Halloween, la televizor, ia ghiciți, da, Halloween... mi se pare, sau chiar ne-au invadat dovlecii ?

Nu știu alții cum sunt -să încep și eu frumos, literar copiindu-l pe Creangă- dar eu, ca persoană, ca părinte, mă simt sufocată de această puternică promovare a unei sărbători ținute în viață artificial, care are ca scop un singur lucru, să crească vânzările.  Acest fenomen a luat o așa amploare încât Halloween-ul se serbează în grădinițe și școli. Mulți dintre noi îi judecă și îi etichetează pe acei profesori, care aleg să abordeze această temă la ore. Cel mai des argument adus împotriva Halloween-ului în școală este distrugerea valorilor și tradițiilor românești. Sincer vă spun, nu știu cum s-a ajuns la concluzia aceasta. Românii s-au confruntat pe parcursul perioadelor istorice cu o serie de transformări, datorate  invaziilor populațiilor migratoare. Pătrunderea slavilor pe teritoriul actualei Românii de-a lungul secolelor VII-IX a constituit una dintre cele mai puternice influențe pe care limba româna le-a suferit. Cu toate acestea nu s-a pierdut nici limba, nici cultura. De ce s-ar întâmpla altfel cu Halloween-ul?

Problema, cel puțin din punctul meu de vedere nu e legată de sărbătoarea în sine. Fiecare e liber să aleagă ce serbează și ce nu. Oricât am vrea să-i ținem pe copii departe de această modă și în general de efectul turmei, va fi în zadar. Să-i izolăm de aceste efecte? Dar cum, dacă peste tot numai despre Halloween se vorbește? Copiii trebuie învățați să trăiască în prezent, după regulile unei societăți contemporane, dar să aibă  respect față de tradițiile și valorile vechi. Dacă un profesor apelează la această temă, care, evident e iubită de copii, folosind-o în scop didactic pentru a demonstra ce înseamnă multiculturalitatea și toleranța, pot să spun, că are tact pedagogic. Cele mai multe cadre didactice, însă sar calul și ne prezintă această sărbătoare ca pe un lucru ieșit din comun,ca pe ceva senzațional. Confundă moda cu pedagogia contemporană.  Un profesor priceput nu cade în capcana industriei reclamelor. Nu uită unde s-a născut și care e limba lui maternă.  Doar cei cu o pregătire superficială venerează atât de mult cultura altora, încât vor să se asimileze imediat, uitând să spună copiilor, că părinții și bunicii  lor nu au serbat Halloween-ul  până în 1990. Tot ei sunt cei care uită să atenționeze copiii, că sunt victimele unei campanii puternice de reclame. Mai mult decât atât, conștient sau inconștient se aliază cu aceste filozofii de consumerism, lăsându-i pe părinți să rezolve singuri situația.

Dar cum în tot răul e și un bine. Mă bucur, că nu a fost promovat carnavalul de la Rio de Janeiro, pentru ca să se înghesuie adolescenții curioși pe străzile orașelor dornici să admire dansatoarele îmbrăcate sumar.

Imola Ognean- editor Educație în Mureș