Răul de mașină - metode de prevenire

 

Mulți părinți cer ajutor pentru copiii lor cu care nu pot merge cu mașina în special, dar nici cu autocarul sau alte mijloace de transport din cauza stării de rău pe care micuții o au.

Vomă, greață, durere de cap, senzație de dezorientare, traspirație, leșin, paloare, extremitați reci, dureri de burtică sunt principalele simptome pe care copilul le prezintă. Firește că fiecare copil simte diferit și unora li se face rău imediat ce mașina a pornit, pe când la alții problemele apar doar pe trasee mai lungi sau pe serpentine.

Când apare răul de mașină?

De fapt ar fi important să ne explicăm cum și de ce apare această stare. Pentru a se adapta la mișcare, organismul uman are nevoie de implicarea mai multor analizatori, receptorii din urechea internă dau informații despre poziție, ochii ne dau informații despre ce este în jur și poziția noastră relativă față de aceste repere, iar musculatura și pielea ne dau informații despre viteza și presiunea declanșata de mișcare. Toate aceste informații provenite de la analizatori sunt prelucrate la nivelul creierului. În cazul în care semnalele venite sunt concordante unele cu altele, senzația este de orientare, semn că organismul s-a adaptat mișcării. Dacă ele nu sunt convergente și informațiile de la ochi "spun" altceva decât cele de la analizatorii vestibulari, atunci apare o senzație de dezorientare, amețeală, rău.

Răul de mașină sau răul de mișcare

Deși l-am denumit "rău de mașină" mai corect ar fi "rău de mișcare" pentru că el apare și în cazul balansului în leagăn, al învârtitului, al distracțiilor de tipul tiribombei, al călătoriei cu vaporul, rareori și cu trenul, cu sania etc. Vorbim despre această stare în cazul copiilor pentru că apare cu precădere dar se întâlnește și la adulți, la unii chiar în forme severe. Altfel spus, creșterea nu aduce cu sine schimbări importante doar că pe măsură ce înaintează în vârstă copilul, apoi adolescentul fie ajunge să evite situațiile în care îi este rau, fie face diferite amenajări care îi permit să-și păstreze o stare mai bună. Dintre ele putem enumera: bomboanele mentolate care previn greața, opriri frecvente, atenția la drum și lipsa altor activități cum ar fi cititul, vorbitul cu altă persoană, lichide mai multe, respiratul adânc, anumite gânduri sau activități care să-l distragă de la spaima de a i se face rău.

Reacția părinților este importantă

Revenind la copii, o importanță deosebită  o are reacția adultului. Sunt părinți care se sperie și sperie și copilul, care dau o importanță exagerată unor simptome ca voma sau durerile de cap și de burtă. Devenind extrem de anxioși înainte de fiecare drum, transmit starea lor copilului care se așteaptă să i se facă rău. Sunt copii care nu merg în excursii sau tabere, care ratează nenumărate ocazii de a călători din pricina acestui rău. Senzația de penibil, rușine, teama devin predominante chiar față de starea efectivă de rău. Această anxietate se poate păstra mult timp după ce răul nu a mai apărut. Amintirea îngrozitoare a călătoriilor cu mașina din timpul copilăriei este pregnantă pentru mulți adulți.

Există metode de prevenire

Dacă părinții reușesc  să nu facă o tragedie din starea copilului și să găsească împreună cu acesta niște modalități de a ameliora sau preveni starea, atunci lucrurile pot evolua foarte bine. Fiecare familie are strategiile ei și ele sunt în conformitate cu felul lor de a fi, cu dorințele și preferințele fiecăruia. Posibilitatea unor opriri de-a lungul drumului, o atmosferă destinsă sau veselă, muzica în mașină, condusul blând fără opriri bruște sau viraje brutale, o atitudine tandră și înțelegătoare față de simptomele copilului sunt de ajutor în majoritatea cazurilor. Medicamentele antivomitive, somnifere sau de alte tipuri, uleiurile puternic mirositoare, excesul de lămâie sau lichide, săritul meselor astfel încât copilul să fie nemâncat pentru a nu avea ce să vomite, pot produce efecte secundare și pot agrava starea. În ultimă instanță, chiar și fără tratamente sau măsuri excepționale, răul de mașină nu lasă urme și dacă nu există deshidratare, nu prezintă un pericol. În plus, încetează la puțin timp după oprire.

 

de Anca Pietraru, psiholog si specialist

Articol preluat de pe www.gradinite.com