De ce înjură unii copii?

Articol - De ce înjură unii copii?

Nu odată s-a întâmplat să auzim un copil, fie el chiar preșcolar, să înjure sau să folosească cuvinte obscene. Noi, adulții, avem tendința să reacționăm prompt și de multe ori exagerat la aceste cuvinte, fără să ne gândim prea mult la ce a determinat acel copil să recurgă la acest mod de exprimare.

Copilul care înjură se confruntă cu o problemă, acest lucru e mai mult ca sigur. Poate vrea să fie în centrul atenției, sau astfel își exprimă furia, frustrarea, dar poate la fel de bine să se simte intimidat de alți copii, ori pur și simplu imită comportamentul părinților. Înainte de a lua măsuri drastice privind limbajul obscen al copiilor, trebuie să găsim cauza acestuia. De cele mai multe ori, soluția adulților privind limbajul ofensator este pedeapsa. La fel se întâmplă în multe școli și grădinițe. Mulți pedagogi rezolvă astfel de cazuri, prin aplicarea unor sancțiuni, sperând ca frica de pedeapsă să-i țină pe copii departe de folosirea unui limbaj nedorit.

Nu există o soluție generală pentru această problemă, dar primul pas în rezolvarea lui, este general valabilă pentru toate cazurile: să-i ascultăm povestea micuțului. Copilul va exprima în mod cert prin cuvinte, gesturi sau prin joc, motivul care l-a făcut să recurgă la acest mod “extrem”, pot să zic, de exprimare.

În multe cazuri, limbajul folosit de copil reflectă stilul de viață al părinților. Un copil care crește într-un mediu ostil, asistând la jignirile frecvente dintre părinți, va comunica în mod similar și la grădiniță sau la școală. Acest copil va învăța repede că înjurătura are impact, deoarece vede efectul chiar pe părinții lui. De regulă, în aceste familii, mai puțin organizate, cei mici sunt neglijați, nu neapărat financiar, ci mai mult emoțional. Dacă sursa problemei vine din familie, acolo trebuie rezolvată. Sigur că e o situație delicată, și de multe ori efortul colectivității sau al pedagogilor nu dă roade, pentru că însăși părinții acelor copii nu vor să-și schimbe atitudinea. Din păcate problema va persista atât timp, cât atitudinea inadecvată a părinților nu se schimbă.


Dar de ce înjură copiii, care nu aud vorbe obscene în familie?



În orice colectivitate se întâmplă ca cei mici să audă cuvinte nepotrivite. Cine nu a învățat în copilărie, de la alți copii, câte o vorbă obscenă? E imposibil să creăm un mediu, unde copilul să fie ferit de aceste mici incidente. Până la urmă, nici nu cred că este nevoie. Un copil bine crescut, va ști să facă diferența între un limbaj acceptat și preferat de ceilalți și un limbaj obscen. Dacă un cuvânt nepotrivit intră în vocabularul lui pasiv, asta nu înseamnă că îl va și folosi pentru a impresiona sau a-i intimida pe ceilalți.

Totuși, înjurătura poate fi percepută și ca o formă de agresivitate verbală. Copilul știe că nu are voie să fie violent, sau se simte inferior față de ceilalți, dar neștiind cum să le comunice colegilor săi nemulțumirea sau supărarea, recurge la aceste gesturi. De regulă, rădăcina agresivității este frustrarea. Concluziile acestea nu le-am tras eu, ”stând relaxată într-un fotoliu”, vorba unui psihoterapeut renumit din România, care m-a învățat multe lucruri utile în facultate, ci le spun alții, mai compentenți în domeniul psihologiei și pedagogiei decât mine, cum ar fi John Dollard, care a introdus această ipoteză în psihologie. Astfel, ”agresivitatea este o consecință a frustrării”, spune Dollard, și ”orice frustrare antrenează o formă de agresivitate.” Chiar dacă teoria lui Dollard a fost supusă unor critici serioase, insistându-se pe faptul că exagerează legătura frustrare-agresivitate, frustrarea rămâne una din cele mai importante surse ale agresivității. În cazul în care observăm că micuțul înjură pentru a-și exprima furia sau frustrarea, e bine să-i explicăm și să-i arătăm printr-un exemplu adecvat, modalități de comunicare asertivă.

Se poate întâmpla ca micuțul să se simtă inferior față de colegii săi, și din această cauză să folosească cuvinte obscene. Procedăm bine, dacă îl ajutăm să fie mai stăpân pe el, întărindu-și încrederea și stima de sine.


Să nu uităm, că sursa problemei o aflăm, ascultându-l atent pe copilaș. Pedeapsa doar amână și ascunde problema.

 

Iată câteva lucruri, care țin de cei șapte ani de acasă, privind comunicarea corespunzătoare. Să ținem minte că:

  1. Felul în care comunicăm are impact asupra celorlalți.

  2. Modul în care ne alegem cuvintele trebuie să emane respect și toleranță față de ceilalți.

  3. Folosirea limbajului obscen și ofensator duce la marginalizarea și excluderea copilului din grup.

  4. Trebuie să-ne asumăm responsabilitate pentru limbajul pe care-l folosim. Aceste așteptări sunt valabile și pentru copiii noștri.

  5. Limbajul obscen este un semn că nu suntem educați.

  6. Un părinte bun nu înjură, nu insultă și nu ironizează pe ceilalți.

  7. Nemulțumirea și supărarea o putem exprima și fără înjurături sau etichete sociale.

  8. Nerespectarea regulilor lingvistice și a bunei comunicări întotdeauna are un cost.

  9. Exprimarea corespunzătoare duce la câștigarea respectului celorlați.

  10. Un părinte bun, nu le permite copiilor vizionarea unor filme sau materiale mass-media cu limbaj necorespunzător.

    De Imola Ognean - profesor preșcolar

Acordă o notă

Media Rating: 6.6/10 (total: 38)

Taguri