Clopoțelul va suna din bucătărie

Din ce în ce mai mulți părinți se orientează spre forme alternative de educație. Una dintre opțiunile existente pe lângă școlile step by step, waldorf sau montessori a apărut și învățământul acasă (homeschooling). Învățatul la domiciliu înseamnă transformarea căminului într-un spațiu educativ. Părinții au rolul de educatori. Această formă de educație este semi-legală în România. Doar copiii, care nu se pot deplasa la școală pot învăța de acasă, conform legilor în vigoare. 

Cei care se decid pentru această formă de învățământ au nevoie în primul rând de un curriculum. Acesta este o colecție a tuturor documentelor și planificărilor, în cadrul cărora sunt trecute procesele educative și experiențele de învățare. Conține obiectivele de cadru și de referință pentru mai multe materii. Obiectivele de cadru au rolul de a înșirui acele capacități si aptitudini, pe care copilul va trebui să însușească în funcție de specificul disciplinei. Aceste obiective sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu. Ele definesc ce trebuie să știe copilul la o anumită materie și la o anumită vârstă. Obiectivele de referință specifică rezultatele așteptate ale învățării la finalul anului de studiu.  

Dacă nu dorim să lucrăm după curriculumul românesc clasic se pot descărca gratuit de pe internet câteva dintre aceste documente, întocmite după modelul curricural din țările mai dezvoltate. Acestea trebuie însă traduse.

Cât costă să-ți educi copilul tău acasă?

E greu de apreciat. Depinde de capacitățile copilului, buzunarul și aptitudinile organizatorice ale părinților. Învățământul acasă presupune ca unul dintre părinți să se dedice exclusiv acestei activități. Familia este nevoită să se gospodărească dintr-un singur salariu. Pentru cei care doresc să lucreze cu materialele educaționale proprii nu este o distracție ieftină.  

Cei care au o situație financiară mai modestă pot procura de pe internet materialele didactice necesare: fișe de lucru, idei pentru jocuri didactice, cântece, poezii, basme. Părinții pot apela de asemenea la bibliotecile existente din oraș, prin care pot economisii o anumită sumă.  

E bine de știut că învățatul acasă în România nu pune la dispoziția studenților diplomele necesare. Atestatele se pot procura doar urmând cursurile on-line ale unor școli particulare din țările dezvoltate. Atenție! Nu sunt ieftine.

Punctele slabe ale învățământului acasă 

Problema nivelului de cunoștințe, socializarea, lipsa regulilor și a rutinei în educație, resursele financiare sunt considerate punctele slabe ale acestei metode. 

Copiii, care învață acasă, au cel mult doi profesori, pe mama și pe tatăl lor. Oricât de calificați ar fi ei din punct de vedere pedagogic, nu sunt atotștiutori. Nu se poate învăța totul din cărți. Câți dintre noi au ajunși de exemplu muzicieni învățând să cânte la chitară doar cu ajutorul materialelor auxiliare găsite în biblioteci sau pe internet?  

Învățatul la domiciliu izolează copiii de societate. Petrecând mai puțin timp între copiii de vârsta lor, cei care studiază acasă pot manifesta tulburări de comportament și de personalitate.  

Deseori este adus ca argument faptul că „elevii” educați într-un alt mediu decât școala se conformează mai greu regulilor. Având parte de un mediu bogat în stimuli, rutina se instalează mai greu. Respectarea anumitor reguli este benefică din punct de vedere social.  

În România nu oricine își permite financiar să-și educe copilul acasă, doar cei cu o situație materială bună pot opta pentru această formă de învățământ.

Bibliografie:

Medlin, Richard G. (2000). Home schooling and the question of socialization. Peabody Journal of Education, 75(1 & 2), 107-123.

Rudner, Lawrence M. (1998). Scholastic Achievement and Demographic Characteristics of Home School, EDUCATION POLICY ANALYSIS ARCHIVES, Volume 7, Number 8, March 23, 1999, ISSN 1068-2341

Articol scris de Molnár Imola