Puiul de cuc

Sus, pe-o ramură de nuc,
Stă chircit și pitulat
Într-un cuib, un pui de cuc
Ce tot striga-nfometat.

Ochii sunt ca două boabe,
Privește ca buimăcit,
Lumea-i pare mult prea mare
Și se vede-un rătăcit.

Dacă-l vezi cât e de mic,
Cam firav și adormit,
Se ridică câte-un pic,
Dar de frig a-nțepenit .

Se vrea însă-n picioare,
Puiul se-agața, se proptește,
Dorește să zboare,
De ramuri însă se lovește.

Sărmana pasăre rănită
Stă căzută printre frunze,
Soarta e crudă, hotărâtă
Din lumină s-o alunge.


de Dorina Ungureanu

Acordă o notă

Media Rating: 4.7/10 (total: 40)

Taguri