Dorita mare
Un albastru infinit
Sub lumina lunii,
Și nisipul e iubit
Sub clăbucii mării,
Plâng grăbite păsărele ,
Tărmul mării e strigat,
Un luceafăr se ivește ,
Dorul mării e chemat,
Albe lebede plutesc
Peste marea părăsită,
Se sărută,iși vorbesc
Cât de mult e ea dorită!
de Dorina Ungureanu