Amintiri de toamnă
Frunze arămii
Câte mii și mii!
Vântul le zorește
Toamna le primește,
Stau copacii dezbrăcați
Supărați si-n lăcrimați,
Numai soarele surâde,
Printre ramuri se ascunde.
Stol de rândunele ca și gândurile mele
Glăsuiesc, plutesc
Parcă mă învelesc.
Cât îmi e de bine
Gândindu-mă la tine!
Ceea ce e nebunesc
E că încă te iubesc.
de Dorina Ungureanu