Este una din cele mai cunoscute păsări din lume. Se cunosc peste 200 de specii de ciocănitori. Ele se pot căţăra pe trunchiurile copacilor cu ajutorul ghearelor puternice, curbate şi ascuţite. Au limba lungă de formă cilindrică, care este cleioasă, protractilă, prevăzută cu peri, cu ajutorul ei scoate larvele sau insectele din galeriile trunchilor. Penele aripilor si cele ale cozii sunt rigide, coada servind ca punct de sprijin la căţăratul pe arbori.
Ciocul este conic, ascuţit cu ajutorul lui sapă lemnul arborilor, galeria pentru cuib, sau lărgeşte galeria din trunchi unde se ascund insectele. Sunt păsări de talie mare, ajungând de mărimea unui corb.
Cele mai multe sunt sedentare, pot zbura numai pe distanţe foarte mici. În Africa şi America unele specii trăiesc pe sol. În timpul reproducerii masculii produc un zgomot puternic prin ciocănirea unei ramuri uscate cu ciocul.
Se hrănesc în special cu larve, insecte dar şi cu seminţe şi fructe. Unele specii fac provizii pentru vremuri neprielnice. Pentru că omoară insectele şi larvele dăunătoare arborilor ele sunt bune în sivicultură şi pomicultură.
Reproducerea se realizează prin depunerea de către femele a 3-8 ouă albe
într-un cuib separat de ele în lemnul arborilor. Clocesc ambii părinţi, care vor hrăni puii împreună, până aceştia pot zbura. Când devin apţi de zbor vor fi alungaşi din cuib de părinţi.