Porumbeii

Porumbeii sau hulubii, cum se mai numesc- au talia mijlocie sau mică cu corpul îndesat, acoperit cu un penaj divers colorat, iar capul este mic şi ciocul scurt.

Marea majoritate sunt vegetarieni, hrănindu-se cu seminţe, fructe sau frunze. În afara speciilor mari toţi pot zbura sprijinindu-se pe aer cu ajutorul aripilor iar ca să înainteze împing aerul în spate.

Îşi fac cuiburi în copaci, pe cornişe sau chiar pe pământ, adăposturile lor fiind foarte fragile deoarece sunt construite doar din crenguţe şi mici beţe.

Principalii duşmani naturali ai porumbeilor sunt ulii şi soimii, două păsări răpitoare extrem de puternice şi de abile.

Ornitologii au remarcat faptul că porumbeii îşi alăptează puii cu o substanţă hrănitoare din guşă asemeni doar păsărilor flamingo. Ei sunt singurele păsări care pot suge apa în timp ce o beau faţă de alte păsări care trebuie să ia apa în cioc până îşi umplu gura, apoi să îşi dea capul pe spate pentru a o înghite.

Pentru majoritatea dintre noi cei mai cunoscuţi sunt porumbeii domestici reprezentaţi ai neamului Columba, există peste 300 de specii în familia porumbeilor (cea mai mare varietate se găseşte în sud-estul Asiei şi în Australia)

Cele mai răspândite specii sunt porumbelul de stâncă, Zenaida macroura (porumbelul îndoliat), porumbelul spinifex. Porumbelul evantai fiind unul dintre cei mai mari, o pasăre rară, cu totul deosebită.

Tot un porumbel care migrează poate fi numit şi turtureaua: brun roşcată pe spate, sau roz cenuşie, având pe piept şi pe gât pete negre, mărginite cu alb. Ea iernează în Africa, dar zboară spre nord, în Europa şi Asia Centrală, pentru a se înmulţi.