"/> ">

Învățarea poate fi și o bucurie

Identificarea precoce a predispoziției la dificultăți de învățare

Dificultățile de învățare se manifestă prin discrepanța dintre capacitatea de învățare și rezultatele învățării. Copilul școlar nu reușește să obțină un randament în învățare care să reflecte posibilitățile sale intelectuale ( Miclebust 1967).

În ultimele decenii se pune accent tot mai mare pe intervenția terapeutică preventivă, deoarece este mai ușor să prevenim o problemă decât să o corectăm. Ca rezultat al cercetărilor din această perioadă se poate afirma că momentul optim de depistare a predispoziției spre dificultăți de învățare este atunci când preșcolarul începe grupa mare. De aceea, un rol foarte important în depistarea copiilor le revine educatoarelor și părinților. Ei sunt acele persoane care petrec cel mai mult timp cu copiii, ei au ocazia să observe cel mai bine comportamentul și performanțele copiilor și pot apela imediat la ajutorul specialistului. Astfel este posibilă depistarea timpurie și asigurarea intervenției terapeutice corespunzătoare.

Enumerăm câteva simptome care indică predispoziția spre dificultăți de învățare:

  • prezența factorilor de risc depistați în urma anamnezei (ereditate, probleme prenatale, perinatale sau postnatale, dificultăți de comunicare și de integrare în grup, întârziere în dezvoltarea motrică, mediu sărac în stimuli, bilingvism);
  • întârziere în dezvoltarea vorbirii (la vârsta de 3 ani dezvoltarea verbală a copilului rămâne mult în urmă față de performanțele verbale ale copiilor de aceeași vârstă);
  • dezvoltare greoaie a limbajului (vocabularul și capacitatea de exprimare se dezvoltă prea lent cu perioade de stagnare prelungite);
    Dificultate în înțelegerea vorbirii (a indicațiilor verbale și a stimulilor verbali);
  • dificultate în găsirea cuvintelor (slabă capacitate de: numire a obiectelor, memorare și reactualizare);
  • vocabular sărac și capacitate de exprimare redusă (se exprimă în propoziții simple, vorbirea nu este cursivă);
  • dislalie prelungită, greu corectabilă;
  • disgramatisme (vorbire incorectă din punct de vedere gramatical)
  • lipsa elementelor prozodice în vorbire (tonalitate, melodicitate, ritm, intensitate, accent);
  • tulburarea percepției auditive (cu dificultăți în diferențierea fonemelor, distorsionarea versurilor și cântecelor, incapacitatea distingerii anumitor sunete sau silabe din cuvinte, perceperea greșită a serialității sunetelor);
  • memoria auditivă slab dezvoltată (dificultăți în memorarea poeziilor și textelor);
  • simțul ritmului slab dezvoltat, amuzicalitate;
  • tulburarea percepției vizuale (recunoașterea formelor e dificilă, analiză vizuală inexactă, diferențiere formă-fond deficitară);
  • dificultăți în concentrarea atenției;
  • dificultăți în operațiuni de seriere (dificultăți în reproducerea unor mișcări sau unor șiruri simple de mișcări);
  • dificultăți în motricitatea globală (nesiguranță la mersul pe o bancă, pe o linie, pe scări, la trecerea peste obstacole; ținută corporală încordată cu multe mișcări inutile în efectuarea sarcinilor chiar și a celor simple);
  • tulburări de echilibru (nu poate să stea sau să sară într-un picior, nesiguranță la trecerea peste obstacole sau un pod);
  • dificultăți în coordonarea mișcărilor fine (nesiguranță în coordonarea mâinilor, în încheiatul-descheiatul nasturilor și al fermoarelor, în activități manuale ca tăiat, lipit, răsucit, înșirat, modelat cu plastilina; ținerea creionului cu mâna încordată, presiunea creionului prea mare sau foarte slabă, trasarea discontinuă a liniilor, calitatea desenului sub nivelul vârstei);
  • coordonare vizuo-motrică slab dezvoltată (desenare dificilă după model unele desenele nu conțin elementele principale ale figurii);
  • tulburări de lateralitate (contrarierea lateralității, dominanță slabă sau nedezvoltată, dominanță încrucișată);
  • schemă corporală slab dezvoltată (nu cunoaște sau încurcă părțile corpului, nu reușește să identifice partea corporală atinsă cu ochii închiși);
  • orientarea spațială slab dezvoltată (dificultate de orientare într-o clădire, pe un traseu, încurcă direcțiile stânga - dreapta, orientare dificilă pe o fișă de lucru);
  • orientarea temporală slab dezvoltată (nu poate relata evenimente în ordine cronologică, confundă anotimpurile, zilele săptămânii, etapele zilei, etc.);
  • conștiința învățării nedezvoltată, dificultăți în motivarea copilului pentru rezolvarea sarcinilor.

Simptomele pot să apară în diverse combinații sau pot să apară numai câteva dintre ele. Trebuie știut însă că nu toți copiii de vârstă preșcolară care prezintă simptome vor prezenta dificultăți de învățare la vârsta școlară.

În vederea depistării predispoziției pentru dificultăți de învățare se aplică un test rapid care măsoară nivelul de dezvoltare a coordonării vizuo-motrice, a percepției vizuale (identificare forme, discriminare fond-formă), orientare și relativitate spațială și serialitatea -urmărirea ritmului.

Copiii care obțin un punctaj necorespunzător trebuie orientați spre psiholog, psihopedagog sau/și logoped pentru o examinare complexă și dacă este nevoie- stabilirea unui program terapeutic prin care de obicei se elimină total sau cel puțin se reduc dificultățile de învățare și ca urmare și impactul unui eventual eșec școlar asupra copilului. 

Prof. logoped Farkas József
Articol trimis de Grădinița cu P.P. Nr.13, "Albinuța"