Învăţarea poate fi şi o bucurie

Identificarea precoce a predispoziţiei la dificultăţi de învăţare

Dificultăţile de învăţare se manifestă prin discrepanţa dintre capacitatea de învăţare şi rezultatele învăţării. Copilul şcolar nu reuşeşte să obţină un randament în învăţare care să reflecte posibilităţile sale intelectuale ( Miclebust 1967).

În ultimele decenii se pune accent tot mai mare pe intervenţia terapeutică preventivă, deoarece este mai uşor să prevenim o problemă decât să o corectăm. Ca rezultat al cercetărilor din această perioadă se poate afirma că momentul optim de depistare a predispoziţiei spre dificultăţi de învăţare este atunci când preşcolarul începe grupa mare. De aceea, un rol foarte important în depistarea copiilor le revine educatoarelor şi părinţilor. Ei sunt acele persoane care petrec cel mai mult timp cu copiii, ei au ocazia să observe cel mai bine comportamentul şi performanţele copiilor şi pot apela imediat la ajutorul specialistului. Astfel este posibilă depistarea timpurie şi asigurarea intervenţiei terapeutice corespunzătoare.

Enumerăm câteva simptome care indică predispoziţia spre dificultăţi de învăţare:

• prezenţa factorilor de risc depistaţi în urma anamnezei (ereditate, probleme prenatale, perinatale sau postnatale, dificultăţi de comunicare şi de integrare în grup, întârziere în dezvoltarea motrică, mediu sărac în stimuli, bilingvism);
• întârziere în dezvoltarea vorbirii (la vârsta de 3 ani dezvoltarea verbală a copilului rămâne mult în urmă faţă de performanţele verbale ale copiilor de aceeaşi vârstă);
• dezvoltare greoaie a limbajului (vocabularul şi capacitatea de exprimare se dezvoltă prea lent cu perioade de stagnare prelungite);
  Dificultate în înţelegerea vorbirii (a indicaţiilor verbale şi a stimulilor verbali);
• dificultate în găsirea cuvintelor (slabă capacitate de: numire a obiectelor, memorare şi reactualizare);
• vocabular sărac şi capacitate de exprimare redusă (se exprimă în propoziţii simple, vorbirea nu este cursivă);
• dislalie prelungită, greu corectabilă;
• disgramatisme (vorbire incorectă din punct de vedere gramatical)
• lipsa elementelor prozodice în vorbire (tonalitate, melodicitate, ritm, intensitate, accent);
• tulburarea percepţiei auditive (cu dificultăţi în diferenţierea fonemelor, distorsionarea versurilor şi cântecelor, incapacitatea distingerii anumitor sunete sau silabe din cuvinte, perceperea greşită a serialităţii sunetelor);
• memoria auditivă slab dezvoltată (dificultăţi în memorarea poeziilor şi textelor);
• simţul ritmului slab dezvoltat, amuzicalitate;
• tulburarea percepţiei vizuale (recunoaşterea formelor e dificilă, analiză vizuală inexactă, diferenţiere formă-fond deficitară);
• dificultăţi în concentrarea atenţiei;
• dificultăţi în operaţiuni de seriere (dificultăţi în reproducerea unor mişcări sau unor şiruri simple de mişcări);
• dificultăţi în motricitatea globală (nesiguranţă la mersul pe o bancă, pe o linie, pe scări, la trecerea peste obstacole; ţinută corporală încordată cu multe mişcări inutile în efectuarea sarcinilor chiar şi a celor simple);
• tulburări de echilibru (nu poate să stea sau să sară într-un picior, nesiguranţă la trecerea peste obstacole sau un pod);
• dificultăţi în coordonarea mişcărilor fine (nesiguranţă în coordonarea mâinilor, în încheiatul-descheiatul nasturilor şi al fermoarelor, în activităţi manuale ca tăiat, lipit, răsucit, înşirat, modelat cu plastilina; ţinerea creionului cu mâna încordată, presiunea creionului prea mare sau foarte slabă, trasarea discontinuă a liniilor, calitatea desenului sub nivelul vârstei);
• coordonare vizuo-motrică slab dezvoltată (desenare dificilă după model unele desenele nu conţin elementele principale ale figurii);
• tulburări de lateralitate (contrarierea lateralităţii, dominanţă slabă sau nedezvoltată, dominanţă încrucişată);
• schemă corporală slab dezvoltată (nu cunoaşte sau încurcă părţile corpului, nu reuşeşte să identifice partea corporală atinsă cu ochii închişi);
• orientarea spaţială slab dezvoltată (dificultate de orientare într-o clădire, pe un traseu, încurcă direcţiile stânga - dreapta, orientare dificilă pe o fişă de lucru);
• orientarea temporală slab dezvoltată (nu poate relata evenimente în ordine cronologică, confundă anotimpurile, zilele săptămânii, etapele zilei, etc.);
• conştiinţa învăţării nedezvoltată, dificultăţi în motivarea copilului pentru rezolvarea sarcinilor.
  
  

Simptomele pot să apară în diverse combinaţii sau pot să apară numai câteva dintre ele. Trebuie ştiut însă că nu toţi copiii de vârstă preşcolară care prezintă simptome vor prezenta dificultăţi de învăţare la vârsta şcolară.

În vederea depistării predispoziţiei pentru dificultăţi de învăţare se aplică un test rapid care măsoară nivelul de dezvoltare a coordonării vizuo-motrice, a percepţiei vizuale (identificare forme, discriminare fond-formă), orientare şi relativitate spaţială şi serialitatea -urmărirea ritmului.

Copiii care obţin un punctaj necorespunzător trebuie orientaţi spre psiholog, psihopedagog sau/şi logoped pentru o examinare complexă şi dacă este nevoie- stabilirea unui program terapeutic prin care de obicei se elimină total sau cel puţin se reduc dificultăţile de învăţare şi ca urmare şi impactul unui eventual eşec şcolar asupra copilului. 

Prof. logoped Farkas József
Articol trimis de Grădiniţa cu P.P. Nr.13, "Albinuţa"