E-learning – o privire rapidă de ansamblu

Începând cu acest material voi încerca să prezint de-a lungul unei serii de articole modele şi idei care ar putea deveni utile pentru dezvoltarea învăţământului electronic, dar fără a avea însă pretenţia că aceste  modele sunt perfecte.

Trebuie să spun de la început că nu va fi nimic nou neapărat sau extraordinar ci doar o aşezare succintă a unor informaţii preluate din experienţa altora, mici idei şi informaţii care sunt prezente cu generozitate şi fără obligaţii financiare pe site-urile organizaţiilor implicate în domeniul educaţiei, fără ca să exclud însă şi noul din această schemă.

De asemenea nu voi intra în detalii tehnice foarte aprofundate, pentru că este recomandabil să citeşti de la sursă şi aştept cu nerăbdare momentul când şi la noi în ţară va exista un organism de referinţă pentru acest domeniu (cum este spre exemplu IMS GLC) care să echivaleze şi să adapteze pentru România standarde de e-learning aflate deja în funcţiune pe zona internaţională.

Voi face trimiteri către aceste organisme, cu scuzele de rigoare pentru faptul că vă îndrept spre materiale scrise într-o altă limbă. La nivel internaţional se depun eforturi serioase pentru a se ajunge la un numitor comun în domeniul învăţământului electronic, standardizarea fiind problema asupra căreia se concentrează comunitatea educaţională internaţională în mod special. Ca urmare a acestor eforturi  s-a ajuns în sfârşit la concluzia corectă în ceea ce priveşte economia de forţe şi cumularea de experienţă: formarea de alianţe strategice între marile organisme din domeniu. Cea mai importantă este alianţa dintre „IMS Global Learning Consortium” şi „The European Union Commission”, alianţă care a produs ca prim rezultat proiectul ASPECT http://aspect-project.org/.

Celor nerăbdători şi cunoscători de limba engleză le recomand vizitarea paginii de Standarde şi Specificaţii (http://aspect-project.org/node/5) unde se pot vizualiza rapid principalele standarde ce ar trebui implicate în procesul dezvoltării şi utilizării resurselor educaţionale. Proiectul derulat de aceste două organisme are bine definite ţintele finale. Rezultatele care se aşteaptă după finalizarea acestui proiect pot fi văzute la adresa http://aspect-project.org/node/6 .

De ce avem nevoie de standarde în educaţie?

Aceasta ar putea fi o primă întrebare, legitimă de altfel. Ei bine, justificarea existenţei lor e aceeaşi, ca la orice alt standard de produs: „De ce să reinventăm tot timpul roata? Cel mult putem să o perfecţionăm. Dar principiul este acelaşi: e rotundă şi se învârte.”

Un standard folosit în dezvoltarea  unui produs oferă multiple avantaje, cum ar fi:

• se asigură un model de concept, care sigur funcţionează cu o probabilitate foarte mare;
• compatibilitatea produselor este asigurată atât pe orizontală cât şi de la o versiune la alta;
• se câştigă timp şi se economisesc fonduri pentru toţi cei care le folosesc, prin eliminarea cercetării până la un anumit nivel;
• calitatea produselor complexe creşte simţitor  prin înglobarea de standarde;

Toată lumea a observat cantitatea enormă de resurse educaţionale electronice prezente pe internet şi probabil că s-a observat şi multitudinea formelor de prezentare. Aceste resurse au fost create şi organizate după diverse concepte mai mult sau mai puţin compatibile cu standardele ce acuma ies la iveală.
Babilonia existentă face dificilă reutilizarea lor aducând în faţă bariere artificiale suplimentare pe lângă bariera lingvistică, astfel că o nouă provocare se ridică în faţa specialiştilor din educaţie: convertirea şi reutilizarea resurselor, internaţionalizarea lor şi interconectarea băncilor de resurse sau mai bine spus accesarea lor ca şi cum ar fi una singură. Aceste bănci de resurse le voi denumi de acum înainte „repositories” fiindcă acesta este termenul cel mai potrivit pentru a le reprezenta chiar dacă este un englezism.

Datorită heterogenităţii tipurilor de resurse, o problemă deosebită care se mai impune atenţiei este căutarea şi regăsirea acestora cu un procent cât mai mare de relevanţă. Aceste resurse pot fi complexe sau mai simple şi pot avea diferite destinaţii: utilizare directă în procesul de învăţare şi pe de altă parte reutilizarea în procesul de creaţie a unor resurse noi mai complexe sau orientate spre alte subiecte. Pentru ca acest deziderat să fie îndeplinit, resursele educaţionale trebuie să fie corect descrise, apoi încadrate într-un domeniu al cunoaşterii corespunzător. Această rigurozitate este o cerinţă obligatorie având în vedere că învăţământul este faza premergătoare din educaţia unui individ înainte de implicarea acestuia în activităţi ştiinţifice sau care presupun asumarea răspunderii, activităţi care se impun a fi riguros documentate.

Operaţiile pentru descriere şi catalogare, ca principiu, sunt aceleaşi care se fac în mod curent în cadrul bibliotecilor pentru cărţi sau alte tipuri de resurse care au mediu de stocare manipulabil, precum cărţile. Totuşi va trebui să existe o diferenţă faţă de procesul tradiţional ce se desfăşoară în biblioteci. Un prim aspect este legat de natura acestor resurse şi modul lor de depozitare. Al doilea este legat de necesitatea internaţionalizării accesului la aceste resurse. Al treilea este cantitatea mare de resurse ce apar într-un timp relativ scurt. Al patrulea se referă la calitatea acestor resurse. Deoarece internetul este uşor accesibil unei mase largi de persoane, este foarte dificil de controlat calitatea resurselor, job pentru care ar trebui mobilizat un număr relativ ridicat de persoane cu un grad relativ ridicat de competenţă.

Bibliotecile publice cheltuiesc sume importante pentru descrierea şi catalogarea resurselor lor, chiar dacă ritmul de apariţie al acestora nu se compară cu cele care se ivesc pe internet. Se impune deci pentru menţinerea unui standard ridicat, introducerea unor metode diferite pentru îndeplinirea acestor sarcini. Iniţiative în această direcţie există, şi pe parcursul derulării articolelor voi încerca să le prezint.

Folosirea acestor resurse ar trebui uşurată prin implementarea de „repositories” federate, unde fiecare unitate de repository din federaţie să fie administrată de un agent responsabil pentru integritatea şi dezvoltarea sa. Modul în care aceste repository-uri oferă accesul către mediul extern trebuie să respecte câteva standarde ce uniformizează, compatibilizează şi simplifică interogarea lor. Ceea ce nu trebuie uitat este şi faptul că apariţia de noi repositories trebuie încurajată, pentru că distribuirea sarcinii pe mai mulţi agenţi de administrare asigură o mai bună organizare în repositories, cel puţin  acum la începuturi, când încă unelte de administrare şi evaluare a calităţii acestora, fundamentate din punct de vedere ştiinţific, nu există deocamdată, decât în fază de experiment.

Cum putem găsi noile repositories?

La prima vedere prima cale de a le găsi ar fi motoarele de căutare, mai precis, este vorba de a găsi informaţiile stocate acolo. Însă acest mod duce la poluarea rezultatelor cu altele nedorite şi atunci ce este de făcut? Răspunsul ar fi înfiinţarea unei ramuri de noi de servicii: regiştri de repositories, care în ultimă instanţă tot în motoare de căutare se vor transforma, însă având adăugarea de repositories condiţionată de politici educaţionale ori ştiinţifice, ca parte a  unor servicii extinse de administrare la nivel federat. O iniţiativă în această directie se poate vedea aici:  http://ariadne.cs.kuleuven.be/SqiInterop/free/SQIImplementationsRegistry.jsp.

Bineînţeles că aceste servicii trebuie dezvoltate şi trebuie găsite metode pentru a permite auditul automat al surselor educaţionale noi înfiinţate, şi în timp, certificarea lor ca şi surse educaţionale de încredere, pentru introducerea lor rapidă în circuitul educaţional şi protejarea faţă de poluarea cu informaţii needucaţionale. Politica de adăugare de noi repositories trebuie să permită reducerea timpilor de aşteptare până la momentul când resursele devin disponibile în sistem. Ne putem gândi la aceste servicii şi ca la nişte autorităţi care oferă referinţă pentru disponibilitate, calitate, conformitate cu domeniul educaţional, a informaţiilor furnizate de repository-uri, pe lângă funcţiunea principală de registru al acestora. Practic funcţia principală nu este de a descoperi, ci de a introduce în circuitul educaţional. Variate alte servicii se pot apoi implementa în cadrul acestor servicii, cum ar fi de exemplu regiştri pentru urmărirea drepturilor de autor.

Relevanţa scăzută a rezultatelor unei căutări de resurse, utilizabile de către autorii de conţinut educaţional este o piedică în calea productivităţii.
Toată această cantitate imensă de informaţii pe care o primim la introducerea unei simple fraze de căutare, pur şi simplu „ne inundă privirea” şi când aşteptarea nu corespunde cu realitatea, iar timpul alocat pentru cercetare este scurt, apare frustrarea de a nu putea folosi eficient potenţialul dotărilor disponibile. Se poate afirma în momentul de faţă că relevanţa rezultatelor are o utilitate preponderent orientată spre business, şi într-o proporţie mult mai mică, o utilitate orientată spre domeniile educaţional ori ştiinţific. Furnizorii de servicii şi produse ce desfăşoară activitate pe internet plătesc din greu, într-un mod direct sau mai putin direct, către motoare de căutare precum Google pentru ca serviciile şi produsele lor să ajungă printre primele în rezultatele căutărilor. Această politică dictată de profit este foarte contraproductivă pentru domeniul educaţional care în aceste condiţii are mult de suferit. Tocmai acolo unde resursele financiare sunt cele mai scăzute se mai adaugă şi pierderea timpului. Cu toate acestea, chiar şi în cazul când specificul informaţiei căutate se leagă de educaţie, rezultatele întoarse nu prezintă de cele mai multe ori garanţia că sunt de calitate şi adecvate domeniului educaţional.

Învăţământul are nevoi specifice şi este necesar un control riguros al calităţii şi pozitivismului informaţiilor furnizate sau utilizate. Pe de altă parte, evantaiul de informaţii ar putea fi redus (filtrat) doar la categorii de învăţare şi eventual informaţii ştiinţifice, excluzând de la căutare informaţiile extraeducaţionale. Deci, teoretic, am avea nevoie de un „motor de căutare” orientat strict pe informaţie educaţională şi eventual ştiinţifică, unde promovarea informaţiilor se va face după criterii de noutate, domeniu de aplicare, aplicabilitate practică, popularizare şi încurajare, grad de sociabilitate în cadrul colaborărilor, gradul de relaţionare a informaţiilor din repository,  etc. Referitor la relaţionarea informaţiilor dintr-un repository - se pune problema cum această relaţionare poate fi exportată pentru uzul comun într-o federaţie de repositories ţinând seama că bariera lingvistică este o piedică reală. Lucrări care tratează subiecte referitoare la internaţionalizarea şi standardizarea semnificaţiei cuvintelor din diferite limbi există. Voi incerca să prezint aceste lucrări sau să invit autori să facă ei înşişi prezentările.

Toate aceste eforturi au ca miză sănătatea şi viitorul copiilor noştri, iar în cele din urmă este de pus în discuţie viitorul ţării în care locuim.
Până la următorul articol vă doresc toate cele bune şi vă invit să navigaţi zilnic prin site-ul  http://educatie.inmures.ro/  unde în totdeauna sigur veţi găsi câte ceva interesant.

 Florin Jurca