ax central în jurul căruia melcul osos (din urechea internă) se răsuceşte.
porţiune de substanţă albă, localizată în peretele anterior al ventriculului III, formată din fibre comisurale care unesc cele două emisfere cerebrale.
joncţiune a pereţilor vasculari (ai arteriolelor aferentă şi eferentă) cu peretele tubului contort distal.
concentraţia plasmatică a electroliţilor.
două protuberanţe la nivelul cărora cutia craniană se articulează cu coloana vertebrală.
membrană ce căptușește pleoapele și acoperă partea anterioară a globului ocular; inflamarea ei microbiană determină apariția conjunctivitei.
boală a glandelor corticosuprarenale, determinată de hipersecreția de aldosteron.
vecinătatea a două formaţiuni anatomice între care nu există continuitate.
contracţia musculară normală care apare ca rezultat al aplicării unei succesiuni de stimuli asupra muşchiului.
proeminenţă osoasă a cărei bază este dispusă între cavitatea glenoidă şi scobitura omoplatului.
ţesut conjunctiv lax, conţine vase de sânge, vase limfatice şi terminaţii nervoase; asigură nutriţia epiteliului sub care este localizat.
formaţiuni osoase perechi (superioare, mijlocii şi inferioare) care comunică cu fosele nazale şi delimitează meaturile nazale.
component al sistemului limbic situat în grosimea lobului temporal.
porţiune de substanţă albă, de forma unui arc, localizată în profunzimea scizurii interemisferice, formată din fibre comisurale care unesc cele două emisfere cerebrale.
echivalentul membranei Z (din muşchiul scheletic), pe care se fixează filamentele intermediare din sarcoplasma fibrei musculare netede; permite cuplarea miofilamentelor de actină.
structură anatomică rezultată în urma ovulaţiei, prin regresia foliculului matur.
formaţiune rotunjită, cu diametrul de cca. 5 mm, reprezentată de nucleii mamilari hipotalamici.
corp erectil (masă de ţesut erectil) al penisului, traversat de uretra spongioasă.
substanță gelatinoasă (conține apă în proporție de 90%), transparentă, localizată în camera posterioară a globului ocular, produsă de procesele ciliare.
corpuscul vascularizat, localizat în zona sinusului carotidian, conţine chemoreceptori periferici.
organite citoplasmatice specifice celulei nervoase, cu rol în sinteza proteică; reprezintă ergastoplasma neuronului.
boală congenitală sau dobândită pe parcursul copilăriei, asociată cu hipotiroidia, manifestată prin retard mental, dezvoltare somatică deficitară şi aspect facial caracteristic.
cartilaj nepereche din structura laringelui, intercalat între cartilajul tiroid şi trahee.
afecţiune congenitală cauzată de necoborârea testiculelor în scrot.
porţiunea superioară a lamei verticale a osului etmoid, de formă triunghiulară (asemănătoare unei „creste de cocoş”), care proemină în neurocraniu.
capsula elastică, cu rol protector, în care este localizat cristalinul.
unul dintre cele două segmente longitudinale identice ale cromozomului (2 cromatide/cromozom), unite la nivelul centromerului.
substanţa din care sunt alcătuiţi cromozomii; filamentul subţire de cromatină reprezintă o succesiune de nucleozomi.
structuri vizibile doar în timpul diviziunii celulare, asigură transmiterea informaţiei genetice.
timpul minim necesar unui stimul, cu intensitate dublă reobazei, pentru a produce un răspuns.
curenţi electrici locali care determină, la nivelul plasmalemei, deplasarea undei de depolarizare.
pliu de piele care acoperă parţial unghia la capătul ei proximal.
