Boli autoimune: consecința perturbării imunității proprii.
Artrita reumatoidă sau poliartrita reumatoidă:este una dintre cele mai invalidante forme ale artritelor, deoarece produce dureri articulare până la deformarea acestora. Astfel și cele mai mici activități (de exemplu, mersul, deschiderea unui recipient) pot fi dificile.
Boala lui Hashimoto: boală inflamatorie cronică a glandei tiroide, caracterizată prin procese de distrugere a celulelor tiroidiene (prin diferite mecanisme autoimune sau de către anticorpi).
Trombocitopenia:reprezintă scăderea numărului de plachete sangvine (trombocite), elemente figurate sanguine cu rol important în coagulare. Acestea împiedică pierderea sângelui prin aderarea la peretele vascular și prin agregarea lor.
Boli ale complexelor imune antigen-anticorp:
Hepatita B: infecție gravă a ficatului cauzată de virusul hepatic B. La unii bolnavi infecția se cronicizează ducând la insuficiență hepatică, cancer hepatic sau ciroză. Se transmite prin contactul cu sângele sau fluidele corporale ale bolnavilor infectați.
Lupusul eritematos: boală care poate afecta orice organ, dar cel mai frecvent afectează tegumentul și organele interne. Manifestările clinice sunt foarte variate: debutul constă în apariția unor pete roșii care se infiltrează, iar apoi se cicatrizează. Fiind o boală a sistemului imunitar, organismul nu mai este capabil să recunoască celulele proprii, distrugându-le.
Alergiile: reprezintă reacții anormale ale sistemului imunitar la acțiunea unor factori numiți alergeni; ca reacţie la aceşti factori, organismul eliberează histamina( care neutralizează substanța considerată a fi dăunătoare). După natura factorului alergen, se disting alergii:
Simptome generale ale alergiilor: congestie nazală, strănut, tuse, prurit, inflamarea articulațiilor, iritații ale pielii, dureri gastrice etc.
SIDA: sau Sindromul Imunodeficienței Umane Dobândite este ultima fază a infecției cu virusul HIV ( Virusul Imunodeficienței Umane). Boala debutează ca o mononucleoză infecțioasă. HIV atacă sistemul imun al organismului care devine incapabil să lupte împotriva infecțiilor. Virusul se transmite prin lichidele corpului; un risc crescut de infectare îl au homosexualii, persoanele cu parteneri multipli, copiii ai căror mame sunt purtătoare, instrumentar sanitar/ sânge transfuzat infectat.
SIDA apare la 5-10 ani de la contaminare, manifestându-se prin astenie de lungă durată, inflamarea ganglionilor limfatici, hipersudorație, febră, scădere în greutate, leziuni tegumentare, infecții frecvente , micoze etc.
Hemofilia: boală genetică recesivă, constă în incapacitatea de coagulare a sângelui
Leucemiile: sunt boli maligne ale organelor hematoformatoare, caracterizate prin acumumularea sau proliferarea necontrolată a precursorilor globulelor albe. Aceste celule imature (blaști) invadează măduva osoasă și împiedică producerea normală a celulelor sangvine. Sunt variate forme de leucemii (leucemii acute sau cronice, leucemii limfoblastice sau mieloide),cu un tablou clinic general caracterizat prin pierderi în greutate, infecții,dureri abdominale, dureri ale oaselor, articulațiilor, creșterea în volum a ganglionilor limfatici, cefalee, transpirație nocturnă, echimoze(vânătăi), creșterea în volum a splinei etc.
Anemiile: scăderea cantității totale de hemoglobină (transportorul de oxigen) și a numărului de hematii. Simptome generale: paloarea tegumentelor și a mucoaselor vizibile, tulburări cardiovasculare, nervoase și senzoriale, respiratorii, digestive și endocrine. Principalele tipuri de anemii sunt:
Anemia feriprivă: este o stare patologică determinată de carența fierului în organism, ceea ce determină dereglarea sintezei hemoglobinei. Pe lângă simptomele generale sunt specifice: paloarea accentuată, cu aspect marmorat, cefalee, astenie, iritabilitate, tahicardie, posibile stomatite, glosite, piele uscată, splina mărită etc.
Anemia megaloblastică: este determinată de absorbția deficitară a ciancobalaminei(vit.B12) și/sau a acidului folic, ceea ce determină o încetinire a sintezei acizilor nucleici. Dintre anemiile megaloblastice, anemia megaloblastică primară Biermer-Addison (anemia pernicioasă) este cauzată de absorbția deficitară a vit.B12(datorită lipsei factorului intrinsec).
Simptome: atrofia mucoasei gastrice, creșterea în volum a splinei, tulburări nervoase, insuficiență cardiacă, edeme etc.
Anemia aplastică: este determinată de o insuficiență medulară datorată reducerii măduvei hematogene activă (aceasta fiind înlocuită de țesut adipos). Pe lângă simptomele generale se manifestă și prin echimoze, hemoragii gingivale, hemoragii ale retinei etc.
Siclemia (anemia falciformă): este o boală genetică în care se sintetizează o formă anormală de hemoglobină: hemoglobina S(hematiile au formă de seceră,acidul glutamiceste înlocuit cu valina). Se manifestă prin dureri abdominale, osoase,astenie, tahicardie,stări febrile, icter, polidipsie, poliurie, ulcerații cutanate etc.
Talasemia (anemia mediteraneană): este boală ereditară autozomală în care cantitatea de hemoglobină produsă este scăzută. Forma severă este beta-talasemia, manifestată prin: anemie severă, splenomegalie, icter, deformări ale oaselor datorită creşterii masei medulare osoase.
Eritroblastoza fetală (boală hemolitică a nou-născutului)
Bolilele hemolitice sunt cauzate de incompatibilitatea dintre sângele matern și cel al fătului, fiind implicate antigene din sistemul ABO sau sistemul Rh. Atunci când incompatibilitatea este legată de antigenele sistemului Rh, boala hemolitică se numește eritroblastoză fetală.
Situația apare în cazul unui cuplu: mama Rh pozitivă-tatăl Rh negativ heterozigot (50%din descendenți sunt Rh negativ, 50% sunt Rh pozitivi). În cazul feților Rh-negativi, hematiile fătului trec prin placentă în organismul matern, declanșând producerea de anticorpi anti-Rh. Aceștia (tot prin placentă) se întorc în organismul fătului unde determină hemoliza hematiilor fetale, consecințele fiind anemia și creșterea concentrației de bilirubină. Se manifestă și prin icter, hepatomegalie, edeme, prezența hematiilor imature etc.
