Hernia de disc: afecţiune determinată de deteriorarea discurilor intervertebrale, ceea ce poate avea drept consecinţă compresia rădăcinilor nervilor spinali şi a măduvei spinării. Hernia de disc lombară se manifestă prin: durere puternică la nivel lombar ce radiază spre coapsă, gambă, degete şi care este însoţită de senzaţii de înţepătură, amorţire. În evoluţia bolii se poate ajunge la pierderea funcţionalităţii membrului inferior sau chiar la paralizia acestuia.
Artroza: boală neinflamatorie reprezentată de un ansamblu de afecţiuni care determină distrugerea structurilor articulare.
Tablou clinic: iniţial este asimptomatică, dar pe măsura evoluţiei apar durerea, deformarea articulaţiei, redoarea („înţepenirea”) articulară ceea ce poate cauza invaliditatea. Cele mai frecvente forme de artroze: coxartroza (artroza şoldului), gonartroza(artroza genunchiului).
Boli reumatismale:
a. Reumatismul poliarticular acut: inflamaţia acută care afectează articulaţiile, ţesutul nervos, cordul. Factorul care poate determina apariţia acestei afecţiuni este faringita streptococică. Debutul bolii este favorizat de umiditatea şi temperaturile scăzute ale mediului ambiental.
Simptome: febră, dureri articulare, inapetenţă, leziuni cardiace.
Cei mai expuşi la îmbolnăvire sunt copiii şi adolescenţii.
b. Spondilită anchilozantă (Boala Bechterew):boală autoimună inflamatorie care afectează coloana vertebrală.
Manifestări: durere şi rididitate a coloanei vertebrale inferioare şi deformarea acesteia. Boala afectează cu predilecţie sexul masculin.
Osteoporoza: afecţiune a sistemului osos caracterizată prin scăderea densităţii minerale a oaselor, care devin poroase şi fragile, cu risc crescut de fracturare; cauze: deficitul de estrogeni (determinat de menopauză) ce induce pierderea calciului din oase, dieta, anumite medicamente administrate, deficitul de vitamina D, malabsorbţia, afecţiuni renale cronice etc.
Simptome: dureri osoase, cefalee, accentuarea cifozei dorsale, fracturi la traumatisme minime. Rahitismul: afecţiune care constă în mineralizarea precară a oaselor, datorită deficitului de vitamina D, în perioada copilăriei.
Simptome: deformarea scheletului (proeminenţa extremităţilor costale ce dă aspectul specific al toracelui, cifoză, scolioză, lordoză, deformarea pelvisului, a membrelor inferioare, osificare tardivă a fontanelelor ), dentiţie defectuoasă şi întârziată, astenie.
Profilaxie: regim alimentar echilibrat, cure heliomarine(vitamina D3 se sintetizează în tegument sub acţiunea razelor UV). Deficitul de vitamina D la adult determină apariţia osteomalaciei( simptome: deformări scheletice ale vertebrelor, membrelor, dureri osoase şi articulare, afectarea mersului). Entorsele: traumatism articular caracterizat prin răsuciri, întinderi ale ligamentelor fără ieşirea oaselor din articulaţie (se păstrează raportul normal între suprafeţele articulare).
Simptome: durere şi creşterea în volum a articulaţiei.
Luxațiile: traumatism articular caracterizat prin ruperea ligamentelor, străpungerea capsulei articulare, deformarea articulaţiei şi îndepărtarea extremităţilor osoase(nu se mai menţine raportul normal între suprafeţele articulare).
Simptome: durere severă, deformarea regiunii articulare, poziţie vicioasă a membrului afectat.
Fracturile: leziuni traumatice ale oaselor care determină discontinuitatea acestora. După mecanismul de producere, fracturile pot fi deschise (însoţite de hemoragii externe datorită străpungerii ţesuturilor moi învecinate) sau închise (însoţite de hemoragii interne).
Tabloul clinic general: durere puternică, incapacitatea funcţională a membrului afectat, deformarea regiunii, echimoze (coloraţia violacee a tegumentului datorată hematoamelor) sau plăgi externe. Distrofiile musculare: afecţiuni musculare ereditare caracterizate prin deteriorarea musculaturii corporale, în special a celei scheletice, determinând progresiv o deficienţă motorie şi invaliditate. Formele de distrofie musculară sunt cauzate de deficitul genetic al distrofinei, o proteină cu rol în menţinerea integrităţii musculare. În absenţa distrofinei, fibrele musculare degenerează, se necrozează ( sunt înlocuite treptat de ţesut conjunctiv sau adipos). În distrofia miotonică primele simptome constau în slăbiciune, tulburări de sensibilitate şi atrofie musculară; cel mai frecvent sunt afectaţi muşchii membrelor.
