Ridichea uriaşă

Bunicul a pus în grădiniţă o ridiche şi a crescut ridichea aceea mare, mare, cât capul omului, şi mai mare.

Într-o zi bunicul a încercat să smulgă ridichea din pământ; şi apucând-o de frunze trage şi trage...iar ridichea nu s-a lăsat deloc.
Moşul a chemat şi pe baba.

Baba s-a prins de mijlocul moşneagului, moşneagul de frunzele ridichii şi trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.
A chemat baba şi o nepoată.

Nepoţica s-a prins cu amândouă mâinile de mijlocul babei, baba de moş şi moşul de ridiche. Trag, trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.

Nepoţica a chemat căţeluşul.
Căţeluşul s-a agăţat de poala nepoţicăi, nepoţica de mijlocul babei, baba de moş şi moşul de ridiche şi trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.
Iaca şi pisica să ajute şi ea la scos ridichea. Pisica s-a agăţat de coada căţelului, căţeluşul de poala nepoţicăi, nepoţica de mijlocul babei, baba de moşneag şi trag, trag, trag, dar ridichea tot nu s-a smuls.

- Staţi că mai aduc eu un tovarăş în ajutor! zice pisica. Şi a chemat pe şoarece.
Se prinde şoarecele de coada pisicii, pisica de căţeluş, căţeluşul de nepoţică, nepoţica de bunică, bunica de moş, moşul de ridiche şi trag, trag...ridichea s-a smuls.

Descarcă povestea în format pdf