Ghicitori cu legume

Verde, roşu! Cine-mi eşti?
Lung, subţire, gras ori dulce,
Iute,
Poţi să mi-l ghiceşti?

(Ardeiul)

 

Când o tai, e cu temei;
De ce plângi de mila ei?
Doar dă gust mâncării!

(Ceapa)

Nu-i ca varza-nfoiată,
Dar e sora ei, gătită
C-o rochiţă încreţită.

(Conopida)

În pământ pui unul, doi,
Şi scoţi toamna muşuroi.

(Cartoful)

După ploaie, nu-i mirare,
Stau umbrele mici la soare.

(Ciupercile)

Nu e carne, dar e grasă
Cocoţată pe arac.
Numai toamna intră-n sac.

(Fasolea)

Nas la omul de zăpadă,
Iepurele vrea să-l roadă!

(Morcovul)

Căţei are, dar nu latră
Şi nu-l ţii legat la poartă!

(Usturoiul)

Dintr-unul ai facut nouă,
Şi din nouă nouăzeci şi nouă.

( cartoful )

Nouă fraţi într-un cojoc,
De-i mănânci, gura-ţi ia foc.

( usturoiul )

De-i desfaci cămăşile,
O să-ţi curgă lacrimile.

( ceapa )

Fel şi fel de pălării
Ascunse prin balarii.

( ciupercile )

Mănăstire-ntr-un picior,
Ghici, ciupercă, ce e?

( ciuperca )

Patru fraţi stau într-o casă
Şi de ploaie nu le păsă.

( nuca )

Şade moşul în camaşă
Dar mustăţile-s afară.

( morcovul )