Prima zi de grădiniţă

Odată ce copilul de 3 ani calcă prima dată pragul grădiniţei şi rămâne singur cu educatoarea şi cu colegii de grupă, pierde siguranţa şi comfortul emoţional de care dispunea necondiţionat în familie. Pierderea siguranţei este principala cauză a fricii de grădiniţă, susţin psihologi renumiţi ca Michael şi  Sheila R. Cole. Această teamă este considerată normală până la un anumit nivel, copilul având nevoie de timp să înveţe cum să se adapteze la această situaţie nouă şi stranie în care nici nu înţelege cum de a ajuns. Nu e nevoie să vă îngrijoraţi dacă micuţul dumneavoastră plânge în primele săptămâni la grădiniţă. Comportamentul copilaşului este normal şi firesc.

Teama de grădiniţă se manifestă prin faptul că micuţul nu vrea să intre în sala de grupă, plânge, refuză să se aşeze la masă, refuză să mănânce, nu vorbeşte cu nimeni sau devine agresiv. Se întâmplă des ca prima zi de grădiniţă să decurgă surprinzător de plăcut, fără nici o problemă, copilul fiind copleşit de jucăriile şi stimulii noi, pe care-i descoperă în sala de grupă. A doua zi însă refuză să mai meargă la grădiniţă, nesimţindu-se în siguranţă cu educatoarea. 

Relaţia copil-părinte se transformă din moment ce copilul începe să frecventeze grădiniţa. Acordarea sprijinului şi siguranţei devine responsabilitatea pedagogului, astfel copilul este influenţat şi ghidat de un nou model. Perioada de acomodare depinde atât de educatoare cât şi de copil şi părinţi.

Copilaşul care nu a fost niciodată în grija unei persoane străine de el, probabil că o să aibă nevoie de mai mult timp să se adapteze la grădiniţă, deoarece trebuie să înveţe pas cu pas cum să-şi controleze frica de grădiniţă, care îi crează discomfortul emoţional.

Mulţi părinţi cred că rolul grădiniţei este doar de a-i învăţa pe cei mici poezii şi cântece. Deşi atât cântecele, poeziile şi poveştile sunt absolut necesare pentru dezvoltarea armonioasă al copilului, rolul principal al grădiniţei este jocul şi socializarea. Viaţa la grădiniţă se desfăşoară prin diferite tipuri de joc, lăsându-l pe micul preşcolar să descopere mediul care îl înconjoară.
 

Particularităţile de vârstă ale copilului de 3 ani:

• îşi poate exprima dorinţele prin propoziţii simple,
• interacţionează cu copii de vârsta lui,
• se joacă singur sau îşi continuă joaca şi dacă părinţii pleacă din cameră,
  îndeplineşte rugăminţile adulţilor (se aşează la masă, se spală pe mâini etc.),
• motricitatea este îndeajuns de dezvoltată: umblă singur, fuge, umblă în patru labe,
• gândire magică- este convins că toate obiectele sunt vi,
  priveşte doar din punctul lui de vedere tot ce se petrece în jurul lui (gândire egocentrică)
• la orice îl rugaţi spune „nu” sau „nu vreau”,
• vă întreabă frecvent „dar de ce?”.

Cum să-ne pregătim copilul pentru prima zi de grădiniţă?

Majoritatea copiilor care vin prima dată la grădiniţă plâng şi nu se simt în largul lor. E un lucru firesc, normal şi inevitabil. Însă părinţii şi pedagogul îl pot ajuta pe copil să treacă cât mai repede peste această nesiguranţă ce îi provoacă teama de grădiniţă.

Iată câteva sfaturi pentru părinţi:

• e bine să explicăm copilului de ce trebuie să meargă la grădiniţă,
• să prezentăm grădiniţa ca pe ceva pozitiv, ca pe un privilegiu, unde nu oricine ajunge, ci doar cei care au crescut mari,
• niciodată să nu minţim copilul spunându-i că o să fim împreună în sala de grupă, deoarece va realiza că e tras pe sfoară, şi astfel riscăm să-i întărim teama de grădiniţă,
• să-l lăsăm să-şi ducă jucăria preferată la grădiniţă, astfel se va simţi ocrotit,
• în primele săptămâni nu e indicat să rămână ultimul la grădiniţă, deorece se va simţi abandonat,
• să nu-i promitem ceea ce nu putem onora,
  înainte de a începe anul şcolar, e bine să luăm legătura cu educatoarele, să vizităm împreună cu copilul grădiniţa şi să-i arătăm sala de grupă.

Cu părinţi şi pedagogi conştienţi micuţii noştri se vor simţi în largul lor la grădiniţă.

Molnár Imola, Institutor I.
Grădiniţa "Codrişor", Tîrgu Mureş