Televizorul este cea mai ieftină bonă

Televizorul este cea mai ieftină bonă

Televizorul este cea mai ieftină bonă

În ultimii ani s-au făcut multe studii despre efectele negative ale televizorului asupra copiilor, care au fost mediatizate intens. Inclusiv posturile de televiziune au luat măsuri de protecție în ceea ce privește noua generație, care se uită cu pasiune la televizor. Cu toate că populația știe de aceste efecte nocive ale televizorului, copiii îmi povestesc zilnic că s-au uitat la emisiuni neadecvate pentru ei (desene animate violente, filme obscene, telenovele, etc.).

De ce sunt lăsați să se uite la aceste emisiuni? întrebam părinții la ședințele cu părinți. „Televizorul este ieftin. Televizorul nu merge la servici. Televizorul nu obosește.” veneau răspunsurile.

Salariul minim pe economie pentru angajații cu studii medii e 540 RON, deci venitul net al unei familii, unde părinții nu au studii superioare nu poate depăși 1080 RON, bani din care familia este nevoită să se gospodărească timp de o lună. Cu acest buget modest este imposibil, ca unul dintre părinți să renunțe la locul de muncă ca să se ocupe de educația copiilor. E puțin  probabil că aceste familii vor angaja o bonă, care să asigure servicii de îngrijire a copilului, tot din motive financiare.

Deși există un proiect de lege al Minsterului Muncii, Familiei si Egalității de Șanse privind serviciile de educație și îngrijire a copilului pe timpul zilei, conform căreia Guvernul va aloca o anumită sumă, în funcție de venitul familiei, prin care părinții să poată finanța acest tip de serviciu, în prezent încă nu sunt accesibile aceste fonduri. Deci, rămâne o singură soluție pentru părinți în cea ce privește îngrijirea copiilor lor: transformarea televizorului într-o bonă. Televizorul văzut ca o bonă, câștigă din ce în ce mai mult loc în rândul părinților, pentru că în timp ce copilul se uită la televizor nu face dezordine, nu deranjează vecinii, nu strigă, nu plânge, nu se ceartă cu frații lui, nu-și supără părinții.

La cererea Consiliului Național al Audio - Vizualului (CNA), în 2004 s-a făcut o anchetă pe tema expunerii copiilor la programe TV, care ne arată că aproape 90% din copiii din România se uită în medie 151 de minute zilnic și 214 minute la sfârșit de săptămână la diverse programe. Să nu uităm însă că televizorul nu știe să mângâie. Televizorul, care ne spune povești, ne cântă cântece, ne  învață și cum să ne izolăm de societate. De multe ori ne arată cum să fim agresivi.

Albert Bandura, un psiholog renumit, a afirmat că noi învățăm observând ceea ce fac ceilalți și consecințele comportamentului lor. Acest tip de învățare a fost denumită învățare socială. Pentru a dovedi aceste ipoteze, în 1961 Bandura a efectuat un experiment numit păpușa Bobo. A prezentat la 72 de copii de grădiniță un film cu clovnul Bobo, unde un adult bătea cu cruzime păpușa: dădea cu pumnii și cu picioarele în ea, o lovea cu ciocanul, se așeza pe ea, arunca în ea cu mingi și o azvârlea prin aer. După vizionarea filmului cercetătorii au strecurat printre jucăriile din sala de grupă o păpușă Bobo și câteva ciocane de jucărie. Copiii au bătut-o pe Bobo așa cum au văzut în film.

Filmele neadecvate copiilor, la care ei se uită zi de zi la televizor duc la dezvoltarea unui comportament violent, prin faptul că rolul adultului este luat drept model. Dacă adultul rezolvă o problemă într-o manieră agresivă și copilul va proceda la fel.  Ce putem face în cazul în care observăm că copilul nostru devine din ce în ce mai agresiv sau anxios (are coșmaruri, plânge des, face în pat etc.), dar nu ne permitem multe lucruri financiar?

1. Să dăm un exemplu bun prin faptul că noi înșine selectăm programele pe care le vizionăm.

2. Să reducem timpul de vizionare.

3. Să nu punem televizor în camera copilului.

4. Să stingem televizorul în timpul prânzului, sau când copilul își face temele pentru acasă.

5. Să ne uităm împreună cu copilul nostru la televizor, astfel putem controla mai programele care îl pot influența negativ.

6. Să alcătuim împreună cu toți membrii familiei un program săptămânal de vizionare al televizorului.

7. Să discutăm despre programele neadecvate copilului, întrebându-l : Crezi că „X” a procedat corect când l-a rănit pe „Z”?

8. Să stimulăm copilul să opteze pentru alte activități. Activitățile sportive și de recreație pot fi la fel de distractive ca programele difuzate la televizor.

9. Povestea pe care o spune mama, seara înainte de culcare, răsfoind o carte de povești frumos ilustrată e de o mie de ori mai benefică pentru copil, decât vizionare de desene animate.

"Televizorul nu este nici bona, nici mama copilului, e doar o cutie".

Articol scris de Molnár Imola

Acordă o notă

Media Rating: 5.7/10 (total: 20)

Taguri