Școala din mediul rural

Școala din mediul rural

Școala din mediul rural

În urmă cu câteva luni bune străbăteam voioși Munții Apuseni.... Acesta până ce ne-am rătăcit puțin și ni s-a dat ca punct de reper clădirea școlii. M-am întrebat dacă sigur am înțeles bine cuvântul școală... Însă, persoana de lângă mine auzise același lucru... Așadar nu m-am ramolit chiar de tot.

Mărturisesc, sincer, că primul meu gînd a fost: „se poate și mai rău.” De ce am gândit asta? Foarte simplu... Pentru că sunt profesoară undeva într-un sat din județul Mureș.  Mă trezesc la 5.30 în fiecare dimineață, fac naveta, rabd frig, mă afund în noroi în fiecare toamnă, dar mă și întorc acasă mirosind a verde și a alb de salcâm în fiecare primăvară,  predau la clase simultane și nu primesc niciun spor.... Aceasta poate fi povestea oricărui cadru didactic ce predă în mediul rural... Exceptând în anumite cazuri naveta și trezitul la o oră așa matinală.

 

Oricum, ceea ce vreau să spun e că atunci când se vorbește de educație, prea puține creiere își forțează sinapsele să proiecteze imaginea școlilor din mediul rural. Și totuși ele există, și încă în număr destul de mare.

 

Una din problemele cele mai dificile cu care se confruntă profesorii din mediul rural o reprezintă clasele simultane. Ce înseamnă clasele simultane? Foarte simplu – numărul copiilor din zonele rurale fiind foarte mic, se cuplează clasele, de exemplu clasa a V-a și a VII-a vor forma o singură clasă, astfel încât profesorul de biologie va trebui sa predea în același timp ambelor clase. Pentru mulți o atare siuație nu pare cine știe ce, în fond e vorba de 15 elevi sau poate și mai puțini într-o clasă. Mulți părinți sau bunici își amintesc că și ei la rândul lor au învățat în aceeași manieră, fără ca lucrul acesta să fi constituit vreun impediment în dezvoltarea lor. Dar asta a fost, acum sunt alte reguli, alte cerințe, alte manuale, alți elevi ce nu au răbdarea de a sta cuminți în bancă, cu mâinile la spate, sau de a conspecta ceva din manual. Elevii au nevoie de atenție permanentă, și e destul de greu pentru un simplu profesor să-și structureze materia în așa fel încât să atingă  obiectivele prevăzute de programele școlare sau să aibă liniște în clasă.

Ca să nu mai vorbim de învățătoarele ce predau la clase simultane. Încercați să vă imaginați clasa a III-a și clasa I formând una singură – încercați pentru o clipă să vizualizați efortul pe care-l depune noul Domn Trandafir...

 

Menționasem la un moment dat ceva referitor la manuale. Nici în privința aceasta lucrurile nu stau prea pe roze, în special dacă e vorba de manualele de limbi străine. În mediul rural ajung doar rămășițele și, de vrei – de nu vrei,  trebuie să le accepți. Ironia e că nici măcar rămășițele nu sunt suficiente, asta deoarece sunt situații destule când din 9 elevi doar 3, 4 au manuale. Restul ... Dumnezeu cu mila...

 

S-ar putea spune destul de ușor că direcțiunea sau profesorul nu își dă suficient silința. Vă contrazice cineva care a ajuns să cunoască sistemul și care a observat că nici micile atenții nu sunt suficiente pentru a procura manualele necesare.

 

Ca să rămânem la ceea ce înseamnă a preda la clase simultane, aș vrea doar să mai atrag atenția aspra faptului că și în rândul celor 14, 15 elevi apar diferențe, așa că profesorului nu-i rămâne altceva de făcut decât să lucreze diferențiat... Să lucrezi diferențiat la clase simultane.... Las la latitudnea fiecăruia să decidă dacă e floare la ureche sau nu. Și pentru a nu părea subectivă, sau limitată las pe fiecare să decidă dacă a preda la o clasă de 30 de elevi, evident unii dintre ei „superiori” profesorului, e extenunant sau nu. Doar atât, nu uitați că școala din mediul rural e și ea o școală, și că profesorul din mediul rural nu e cu nimic mai prejos.

 

Articol scris de Corina David

Taguri