Perspective ale dezvoltării învățământului preșcolar

educ. Flitan Veronica
Grădinița Cernadia Baia de Fier

“Adevăratul univers al vieţii copiilor este leagănul de vis şi de joc în care să se mlădieze zburdălnicia şi gândul curat, o adevărată lume inventată din ce a dat mai superb şi mai trainic spiritual uman de-a lungul vremurilor, acel spirit care a rămas încremenit în spaţiul feeric al basmelor, al cântecelor, al poeziei, al poveştilor, a tot ceea ce se încarcă de fior în faţa esenţei.” 

( Jung )

Delimitarea locului cu precizarea funcţiilor pe care le are de îndeplinit grădiniţa, ca primă instituţie de culturalizare şi sociabilizare a copiilor, de pregătire a acestora pentru integrarea şcolară, are roluri decisive în asigurarea eficienţei învăţământului.

În contextul măsurilor privind aşezarea învăţământului din ţara noastră pe baze noi, cu adevărat democratice, prima verigă a acestui sistem, învăţământul preşcolar, merită o atenţie deosebită. Imaginea începutului de drum în educaţia preşcolarilor se conturează din perspectivele acestei generaţii care acum se formează pentru o societate ce se caracterizează printr-o dinamică rapidă la toate nivelurile, începând de la coordonatele fundamentale ale personalităţii umane, până la mecanismele economico-sociale.

Începutul de drum pentru preşcolarii de azi înseamnă şi începutul de drum al viitoarei societăţi care se dezvoltă odată cu ei. De aceea, educaţia preşcolarilor necesită o preocupare deosebită din partea tuturor factorilor implicaţi în această fundamentală misiune pentru concentarrea şi corelarea resurselor materiale şi umane în direcţia elaborării cadrului pedagogic optim, astfel încât formarea preşcolarilor de azi să configureze cerinţelor viitoarelor decenii.

Învăţământul preşcolar are menirea de a forma copiii sub aspect psiho-intelectual, fizic şi socio-afectiv, pentru o cât mai uşoară adaptare la activităţile de tip şcolar, pentru integrarea şcolară şi socială.

Preocuparea pentru introducerea cât mai timpurie a copiilor într-un sistem de educaţie instituţionalizat este justificată de faptul că vârsta preşcolară şi şcolară mică reprezintă o perioadă fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a copilului. Cercetările pedagogice arată că pâna la vârsta de 4-5 ani copilul îşi dezvoltă 40% din capacitatea intelectuală pe care urmează să o atingă la maturitate. Nevalorificarea la timp sau slab valorificate, potenţele şi disponibilităţile acestor perioade de vârstă nu se pot recupera în anii următori decât în mică masură şi cu mari eforturi. Psihologii de prestigiu afirmă posibilitatea şi necesitatea introducerii timpurii a copiluli într-un sistem de educaţie instituţionalizat. 

Jean Piaget arată că “ învăţământul preşcolar oferă posibilitatea de a realiza perspectivă a învăţământului ştiinţific care constă în exercitarea simţului de observaţie, inegal dezvoltat şi încă subiectiv la această vârstă” .

Edgar Faur susţine că “ educaţia copiilor de vârstă preşcolară este un preambul al oricărei politici educative şi culturale. În lumina psihologiei moderne, spune el, ca şi a simplei observaţii, importanţa primei copilării în dezvoltarea ulterioară a aptitudinilor şi a personalităţii apare deosebit de limpede” .

Obiectivele principale ale învăţământului preşcolar vizează, cu precădere, aspectele formative, punându-se accent pe dezvoltarea proceselor intelectuale, pe formarea capacităţilor de cunoaştere şi de exprimare, pe formarea unor deprinderi elementare de muncă şi de comportare civilizată.

În concluzie, fenomenul integrării copilului în activitatea şcolară este un fenomen complex în analiza căruia trebuie să ţină seama de mai mulţi factori: vârsta cronologică, maturitatea şcolară, conţinutul instruirii (volumul şi gradul de dificultatea al solicitărilor la care va fi supus copilul), condiţiile în care se face o trecere de la grădiniţă la şcoală.

Ca urmare a profundelor schimbări care au avut loc în ţara noastră şi în învăţământul preşcolar s-au produs unele modificări în ceea ce priveşte conţinutul procesului instructiv – educativ, accent punându-se pe dezvoltarea vorbirii corecte a tuturor copiilor preşcolari, paralel cu cultivarea limbii materne ca limbă de predare în grădiniţele pentru copiii minorităţilor naţionale. 

Acordă o notă