O zi de iarnă frumoasă

A fost odată, ca niciodată o zi de iarnă frumoasă. Această zi de aceea era frumoasă, că era zăpadă mare pe munți, pe dealuri, pe casele oamenilor. Totul era acoperit cu plapumă albă și pufoasă.

Toți copiii erau bucuroși de venirea iernii. Dealurile erau pline de copii fericiți, care făceau bulgări de zăpadă. Și eu cu surorile mele am ieșit din casă. În curtea casei noastre am făcut un om mare de zăpadă. În cap i-am pus o oală în loc de pălărie. Un fular la gât, iar în loc de nasturi bucăți de cărbune. Nasul era din morcov furat de la bunica din beci. În loc de mână am pus o mătură. După aceea ne-am bulgărit, ne-am dat cu sania. În această zi de bucurie nici foame nu ne era.

A venit seara și ne-am pus la culcare obosite. Aceasta a fost cea mai frumoasă zi de iarnă pentru mine.

Berecki Bianca, clasa a II-a
Revista „Condeie Fermecate”-Numărul 1/2009
îndrumător- inst. Peres ígota
Școala Generală Goreni, județul Mureș

Taguri