Capitolul I- Dispoziţii generale

Art. 1. - Prezenta lege reglementează modul de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România.

Art. 2.
(1) Au dreptul să exercite profesia de psiholog:

a) cetăţenii români;
b) cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene şi ai celorlalte state din Spaţiul Economic European, prin stabilire în România sau în regim de servicii temporare;
c) cetăţenii din alte ţări cu care România are convenţii bilaterale în domeniu.

(2) Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se face de către persoanele prevăzute la alin. (1), care au absolvit o instituţie de învăţământ superior de specialitate, cu diplomă de licenţă în psihologie sau asimilată, obţinută într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, din România sau din străinătate, recunoscută sau echivalată, după caz, potrivit legii.

Art. 3. - Psihologul cu drept de liberă practică se supune, în exercitarea profesiei, prevederilor legislaţiei naţionale, europene şi internaţionale, referitoare la drepturile fundamentale ale omului.

Art. 4.
(1) Psihologul cu drept de liberă practică îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului independenţei profesionale, care îi conferă dreptul de iniţiativă şi decizie în exercitarea actului profesional, cu asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea acestuia.
(2) Confidenţialitatea actului psihologic este protejată prin lege şi este o obligaţie a oricărui psiholog.

Art. 5. - Psihologul cu drept de liberă practică desfăşoară următoarele tipuri de activităţi:

a) studiul comportamentului uman şi al proceselor mentale;
b) investigarea şi recomandarea căilor de soluţionare a problemelor psihologice;
c) elaborarea şi aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor,
aptitudinilor şi a altor caracteristici umane;
d) testarea psihologică, prevenirea şi psihoterapia tulburărilor emoţionale şi de personalitate, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional;
e) interpretarea datelor obţinute şi elaborarea recomandărilor pe care le consideră necesare.

Art. 6. - Exercitarea profesiei de psiholog se desfăşoară:
a) în sectorul privat, în regim salarial, sau independent cu drept de liberă practică, potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale altor reglementări şi acte normative în vigoare;
b) în sectorul public, în care psihologii au, după caz, statutul de funcţionar public, cadru didactic şi alte funcţii, potrivit prevederilor legilor speciale şi regulamentelor sau statutelor instituţiei respective.

Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 492 din data 06/01/2004 L213/2004

Cuprins

• Capitolul II- Secţiunea 1-Dobândirea şi exercitarea dreptului de liberă practică
• Capitolul II - Secţiunea a 2- a - Forme de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică
• Capitolul II- Secţiunea a 3-a- Drepturile şi obligaţiile psihologilor cu drept de liberă practică
• Capitolul II- Secţiunea a 4-a- Suspendarea şi încetarea dreptului de liberă practică
• Capitolul II- Secţiunea a 5-a- Interdicţii şi incompatibilităţi în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică
• Capitolul III- Secţiunea 1- Colegiul Psihologilor din România
• Capitolul III - Secţiunea a 2-a-Forurile de conducere
• Capitolul III - Secţiunea a 3-a - Filialele teritoriale ale Colegiului
• Capitolul III- Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România
• Capitolul IV- Finanţarea activităţii Colegiului
• Capitolul V- Răspunderea disciplinară
• Capitolul VI- Dispoziţii tranzitorii şi finale