Particularităţi psihologice ale şcolarului mic

Vârsta şcolară mică sau copilăria de mijloc, plasată între 6/7 – 10/11 ani, este o perioadă marcată în primul rând de modificarea statutului social. Din foarte multe puncte de vedere, schimbarea de statut este dramatică, reprezentând un pas hotărâtor în viaţă. Intrarea copilului în şcoală, contactul cu specificul activităţii şcolare creează condiţii noi, favorizante, pentru dezvoltarea gândirii acestuia, conducând astfel la cunoaşterea lumii înconjurătoare. Copilul îşi însuşeşte pe parcursul acestei perioade un mare volum de cunoştinţe, dezvoltându-şi concomitent modalităţi noi de înţelegere. Se dezvoltă o serie de calităţi ale cunoaşterii cum ar fi: observarea atentă, atenţia, exprimarea în mod desfăşurat a ideilor, imaginaţia. Se ştie că şcoala crează capacităţi şi strategii de învăţare pentru toată viaţa. De asemenea şcoala răspunde dorinţei copilului de realizare, de satisfacere şi dezvoltare a curiozităţii cognitive, cât şi dorinţei de a fi ca cei mari. Solicitările şcolare au ca rezultat formarea de capacităţi de activitate, a respectului faţă de muncă, disciplină şi responsabilitate.  Odată cu noile solicitări, atenţia copilului este captată de un alt adult decât membrii familiei, învăţătorul, care devine o persoană seminificativă pentru el. Pe de altă parte, interesele şi preocupările copilului se schimbă, devin mai multilaterale şi diferenţiate, cifrele şi literele, scrisul şi cititul iau locul desenului sau modelajului În jurul vârstei de 8 ani şi după, studiul aritmeticii trece pe primul plan. Este perioada în care guma folosită intens pune în evidenţă creşterea virulenţei spiritului critic al copilului.

Din punct de vedere al dezvoltării capacităţilor cognitive, remarcăm faptul că un copil de 6-7 ani nu poate fi atent în cadrul unei activităţi mai mult de 25-30 minute. Deşi atenţia este destul de bine dezvoltată pentru a-i permite să facă faţă solicitărilor şcolare, stabilitatea şi durata acesteia urmează să se dezvolte în următorii ani. Memoria şcolarului mic se sprijină pe concret, pe ceea ce vede şi simte. De aceea, folosirea materialului didactic: ilustraţii, planşe este foarte indicată. Copilul păstrează informaţiile care l-au impresionat mai mult. Mai târziu, elevul îşi va organiza activitatea de memorare selectiv. Din punctul de vedere al alocării de resurse, copilul nu studiază un timp mai îndelungat itemii mai dificili şi de multe ori repetă nu materialul necunoscut, ci pe cel cunoscut.
O altă caracteristică pregnantă a acestei perioade este aceea a unei atenţii deosebite acordate jocului cu reguli colective. Regula devine fenomen central, ajutându-l pe copil în adaptare. Se poate presupune că dependenţa de reguli (excesivă la copiii claselor a II-a şi a III-a) exprimă creşterea emancipării şi subordonarea acestora cerinţelor vieţii sociale („aşa ne-a spus doamna învăţătoare”). Tot în perioada micii şcolarităţi se constituie un adevărat delir de colecţionare, ceea ce evidenţiază cerinţa internă de reunire şi clasificare. Copiii devin spre clasa a treia şi a patra mici geografi, botanişti, zoologi, ceea ce constituie un indiciu de expansiune şi de centrare în planul mintal şi afectiv.

Psiholog
Coşa Lucica Emilia