celulă conjunctivă care depozitează lipide (grăsimi).
neuron piramidal gigant din cortexul cerebral (dimensiuni cuprinse între 100-150 microni).
zonă de hipercheratoză sau îngroşare a pielii care devine dură şi se poate crăpa; apare în urma exercitării în mod repetat a unor forţe de frecare sau presiuni la nivelul pielii.
celulă din structura glandelor fundice care secretă HCl şi factorul intrinsec necesar absorbţiei vitaminei B12.
limfocite de dimensiuni mari, capabile să recunoască şi să distrugă un antigen specific, în mod spontan.
celule asupra cărora acţionează hormoni specifici/anticorpi/limfocite T citotoxice.
organit citoplasmatic comun celulelor, cu excepţia neuronului, localizat în apropierea nucleului; participă la formarea fusului de diviziune.
ax central în jurul căruia melcul osos (din urechea internă) se răsuceşte.
concentraţia plasmatică a electroliţilor.
structură anatomică rezultată în urma ovulaţiei, prin regresia foliculului matur.
act reflex prin care se realizează trecerea bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac.
cu nucleu individualizat (care prezintă o membrană nucleară dublă, prevăzută cu pori).
suprafaţa emisferei cerebrale delimitată de şanţuri superficiale.
hormon secretat de celulele alfa pancreatice, cu acţiune hiperglicemiantă.
hormoni steroizi produşi de către zona corticală a glandelor suprarenale.
formaţiune conjunctivo-fibroasă care leagă partea inferioară a testiculului de scrot.
reprezentarea corticală a densităţii axonilor din plăcile motorii ale musculaturii scheletice.
reprezentarea corticală a densităţii receptorilor din regiunile corpului.
structură anatomică stabilă, localizată între celulele învecinate ale căror plasmaleme interacţionează specific.
ciclul acizilor tricarboxilici sau ciclul acidului citric; se desfăşoară în matricea mitocondrială.
pliu al peritoneului care se întinde între uter şi peretele lateral al cavităţii pelvine.
ligamentul care fixează ovarul de uter.
canalul unui vas de sânge sau al unui vas limfatic, cavitatea din interiorul unui organ tubular (de exemplu, lumenul intestinal).
boală cronică inflamatorie, autoimună, care poate afecta mai multe organe ale corpului uman, ca de exemplu, pielea, rinichii, inima, articulaţiile.
traumatism articular caracterizat prin ruperea ligamentelor, străpungerea capsulei articulare, deformarea articulaţiei şi îndepărtarea extremităţilor osoase (nu se mai menţine raportul normal între suprafeţele articulare).
aria retinei, dispusă în dreptul axului vizual, care prezintă o concavitate numită fovea centralis; culoarea galbenă este dată de luteina (pigment carotenoid), bine reprezentată la nivel macular.
celulele ţesutului embrionar mezenchimatos (din el derivă majoritatea ţesuturilor conjunctive, ţesutul muscular).
modelul structural al membranei plasmatice (componentele structurale se deplasează liber, având distribuţie asimetrică).
componentă a bolţii palatine,alături de palatul dur.
celule secretoare de calcitonină („celule C”), localizate în spaţiul interfolicular, în stroma conjunctivă a tiroidei; sunt identice ca structură cu celulele parafoliculare din glandele paratiroide.
celulă lipsită de un nucleu individualizat (lipsește membrana nucleară, materialul nuclear este difuz).
neuron piriform din stratul ganglionar al scoarţei cerebeloase.
sinteza ADN-ului după modelul semiconservativ;dublarea cantităţii de ADN (dintr-o moleculă de ADN rezultă două molecule, fiecare moleculă conţine câte o catenă veche şi o catenă nou-sintetizată).
şanţul localizat în partea supero-posterioară a humerusului.
celulă primară care, prin diferenţiere, formează alte tipuri de celule.
