"/>
celulă Sertoli,celulă de susţinere din epiteliul seminifer al lobulului testicular.
şanţ profund situat în partea laterală şi superioară a emisferelor cerebrale; separă lobul temporal de lobul frontal şi lobul parietal.
cele două lame de ţesut osos compact din structura osului lat; între ele se găseşte stratul de ţesut spongios denumit diploe.
component al diencefalului;reprezintă staţie releu pentru o serie de căi ascendente.
boală ereditară autozomală în care cantitatea de hemoglobină produsă este scăzută. Forma severă este beta-talasemia, manifestată prin: anemie severă, splenomegalie, icter, deformări ale oaselor datorită creşterii masei medulare osoase.
se fixează cu un capăt de lama spirală, iar celălat capăt se mişcă liber în endolimfă; acoperă cilii celulelor auditive din organul Corti.
partea anterioară a encefalului embrionar din care, în ontogenie, se formează emisferele cerebrale.
structură anatomică, albă-sidefie, alcătuită din ţesut conjunctiv dens, cu numeroase fibre colagene; rol de inserţie a muşchiului pe oase.
tendon format prin fuzionarea tendoanelor muşchilor gastrocnemian şi solear.
procesul de producere a căldurii prin reacţii catabolice, de oxido-reducere.
ţesut embrionar care asigură automatismul inimii.
afecţiune determinată de hiposecreţia de parathormon; manifestări: hipocalcemie, creşterea excitabilităţii neuromusculare, spasme, crampe musculare, astenie, insuficienţă cardiacă.
celulă la nivelul căreia hormonul reacţionează cu receptorii specifici membranari.
proteină din coloidul foliculului tiroidian; conţine aminoacidul numit tirozină.
hormonul tireotrop secretat de adenohipofiză, stimulează secreţia hormonilor tiroidieni.
boală autoimună, inflamatorie a tiroidei, cauzată de distrugerea progresivă a celulelor tiroidiene de către limfocitele T.
aminoacid neesenţial (organismul îl poate sintetiza dintr-un alt aminoacid: fenilalanina) necesar în sinteza hormonilor tiroidieni, precursor al unor neurotransmiţători.
stare permanentă de uşoară contracţie a musculaturii scheletice, prezentă pe tot parcursul vieţii.
tip de lentile cu cilindru utilizate pentru corectarea astigmatismului.
structuri osoase (din structura ţesutului osos spongios) care se dispun în reţea şi delimitează cavităţile numite areole.
conexiunea nervoasă dintre nucleii hipotalamici anteriori şi neurohipofiză.
mănunchiul de fibre nervoase care pornește de la chiasma optică și face sinapsă cu neuronii din corpii geniculați laterali ai metatalamusului.
sinteza unor aminoacizi neesenţiali din alţi aminoacizi prin reacţia de transfer a grupării amino la un cetoacid.
prima etapă din sinteza proteică ce constă în copierea informaţiei genetice (conţinută de o catenă a ADN-ului, care servește drept matriță) în structura ARNm precursor.
a doua etapă a sintezei proteice ce constă în sinteza unei secvenţe de aminoacizi pe baza informaţiei genetice dintr-o secvenţă de nucleotide din ARNm.
ansamblul de fenomene mecanice, biofizice şi biochimice care determină expulzia fătului şi a anexelor fetale.
masă de substanţă albă formată din fibre comisurale, situată deasupra talamusului şi sub corpul calos.
hormon tiroidian format dintr-o moleculă de monoiodtirozină şi o moleculă de diiodtirozină.
obstrucţionarea ramificaţiilor arterelor coronare de un trombus (cheag de sânge).
tub incolăcit din lobulul testicular, reprezintă sediul spermatogenezei; epiteliul seminifer este alcătuit din celule Sertoli (sustentaculare, de susţinere) şi celule germinale care se multiplică şi devin spermatozoizi.
lichid transparent produs de către procesele ciliare, ocupă camera anterioară a globului ocular (situată între cornee și iris); compoziția ei se aseamănă cu cea a lichidului cefalorahidian.
substanță gelatinoasă (conține apă în proporție de 90%), transparentă, localizată în camera posterioară a globului ocular, produsă de procesele ciliare.
unitate morfo-funcţională reprezentată de neuronul motor somatic şi fibrele musculare pe care aceasta le inervează.
pigment ce dă culoare materiilor fecale, rezultă din degradarea în intestin a bilirubinei.
formaţiune anatomică dispusă la baza aortei/trunchiului pulmonar, cu rol de închidere etanşă a orificiului arterial, atunci când ventriculele se află în stare de repaus.