"/>
celulă a ţesutului conjunctiv, migrată din sânge, cu funcţie fagocitară Monocitele din sânge rămân în circulația sanguină 24-48 h după care pătrund în țesuturi unde se transformă în macrofage.
îngroşare formată la nivelul celulelor epiteliale ale tubului contort distal, aflate în contact cu peretele arteriolar; între macula densa şi arteriole este prezentă o reţea de susţinere, de formă triunghiulară, alcătuită din celule stelate, cu prelungiri care se anastomozează.
aria retinei, dispusă în dreptul axului vizual, care prezintă o concavitate numită fovea centralis; culoarea galbenă este dată de luteina (pigment carotenoid), bine reprezentată la nivel macular.
zona proeminentă a mamelei, pigmentată, la nivelul căreia se află orificiile de deschidere a canalelor galactofore.
"mânerul sternului", component al sternului, de formă octogonală.
este alcătuit din patru foiţe peritoneale care leagă marea curbură a stomacului de colonul transvers şi de ansele intestinale.
cea mai mare celulă liberă din țesutul conjunctiv (absentă în creier și măduva spinării); produce: histamină, heparină, factorul chemotactismului pentru eozinofile și neutrofile.
substanţă extracelulară (produsă de celulele ţesutului conjunctiv), în componenţa ei sunt incluse fibrele conjunctive şi substanţa fundamentală.
spaţiu delimitat de cornetele nazale şi peretele extern al foselor nazale.
regiune a cutiei toracice, alături de cavitatea pleurală şi cavitatea pericardică.
structură îngroşată (formată de către albugineea testiculară), localizată la nivelul părţii posterioare a testiculului.
celulă de dimensiuni mari (~60microni), se dezvoltă din celula stem mieloidă; plachetele sanguine (trombocitele) reprezintă fragmente de citoplasmă desprinse din megacariocite.
procesul de diviziune caracteristic formării gameţilor; dintr-o celulă diploidă rezultă 4 celule haploide (gameţii).
hormon al epifizei cu rol în creşterea şi dezvoltarea organismului; inhibă instalarea precoce a pubertăţii.
compus organic cu miros neplăcut, derivat al hidrogenului sulfurat; tiol.
segmentarea unor regiuni anatomice în porţiuni asemănătoare şi succesive.
component al diencefalului alcătuit din două perechi de corpi geniculaţi (mediali:releu pentru calea auditivă;laterali:releu pentru calea vizuală).
component al trunchiului cerebral, alături de bulbul rahidian şi puntea lui Varolio.
celulele ţesutului embrionar mezenchimatos (din el derivă majoritatea ţesuturilor conjunctive, ţesutul muscular).
foiţă peritoneală care leagă intestinul de peretele posterior abdominal.
una dintre cele trei foiţe embrionare din care, în ontogenie (dezvoltare individuală), se formează sistemul excretor, oasele, cartilajele, muşchii etc.
agregat molecular, de formă globulară, cu porţiunile hidrofile orientate spre exterior.
unitate de măsură utilizată în microscopie; reprezintă a mia parte dintr-un milimetru.
formaţiune anatomică care leagă mica curbură a stomacului de faţa inferioară a ficatului; este reprezentat de către ligamentul gastro-duodeno-hepatic.
substanţă de natură lipoproteică care formează o teacă lamelară discontinuă la nivelul fibrei nervoase.
muşchi al gâtului, cu originea pe corpul mandibulei şi inserţia pe osul hioid; are ca acţiune coborârea mandibulei.
organit celular specific fibrei musculare, dispus în sarcoplasmă, asigură contractilitatea fibrei musculare.
proteină necontractilă asemănătoare hemoglobinei, fixează reversibil oxigenul formând oximioglobina (compus instabil care asigură oxigenul necesar din muşchi).
defect de vedere, axul antero-posterior al globului ocular este mai mare de 24mm, imaginea se formează anterior („în faţa”)retinei; se corectează cu lentile divergente.
organit comun celulelor eucariote, excepţie fac hematiile adulte; reprezintă „sediul respirator” celular.
procesul de diviziune specific celulelor somatice; dintr-o celulă mamă diploidă rezultă 2 celule fiice diploide.