Prima zi de grădiniță

Odată ce copilul de 3 ani calcă prima dată pragul grădiniței și rămâne singur cu educatoarea și cu colegii de grupă, pierde siguranța și comfortul emoțional de care dispunea necondiționat în familie. Pierderea siguranței este principala cauză a fricii de grădiniță, susțin psihologi renumiți ca Michael și  Sheila R. Cole. Această teamă este considerată normală până la un anumit nivel, copilul având nevoie de timp să învețe cum să se adapteze la această situație nouă și stranie în care nici nu înțelege cum de a ajuns. Nu e nevoie să vă îngrijorați dacă micuțul dumneavoastră plânge în primele săptămâni la grădiniță. Comportamentul copilașului este normal și firesc.

Teama de grădiniță se manifestă prin faptul că micuțul nu vrea să intre în sala de grupă, plânge, refuză să se așeze la masă, refuză să mănânce, nu vorbește cu nimeni sau devine agresiv. Se întâmplă des ca prima zi de grădiniță să decurgă surprinzător de plăcut, fără nici o problemă, copilul fiind copleșit de jucăriile și stimulii noi, pe care-i descoperă în sala de grupă. A doua zi însă refuză să mai meargă la grădiniță, nesimțindu-se în siguranță cu educatoarea. 

Relația copil-părinte se transformă din moment ce copilul începe să frecventeze grădinița. Acordarea sprijinului și siguranței devine responsabilitatea pedagogului, astfel copilul este influențat și ghidat de un nou model. Perioada de acomodare depinde atât de educatoare cât și de copil și părinți.

Copilașul care nu a fost niciodată în grija unei persoane străine de el, probabil că o să aibă nevoie de mai mult timp să se adapteze la grădiniță, deoarece trebuie să învețe pas cu pas cum să-și controleze frica de grădiniță, care îi crează discomfortul emoțional.

Mulți părinți cred că rolul grădiniței este doar de a-i învăța pe cei mici poezii și cântece. Deși atât cântecele, poeziile și poveștile sunt absolut necesare pentru dezvoltarea armonioasă al copilului, rolul principal al grădiniței este jocul și socializarea. Viața la grădiniță se desfășoară prin diferite tipuri de joc, lăsându-l pe micul preșcolar să descopere mediul care îl înconjoară.
 

Particularitățile de vârstă ale copilului de 3 ani:

• își poate exprima dorințele prin propoziții simple,
• interacționează cu copii de vârsta lui,
• se joacă singur sau își continuă joaca și dacă părinții pleacă din cameră,
  îndeplinește rugămințile adulților (se așează la masă, se spală pe mâini etc.),
• motricitatea este îndeajuns de dezvoltată: umblă singur, fuge, umblă în patru labe,
• gândire magică- este convins că toate obiectele sunt vi,
  privește doar din punctul lui de vedere tot ce se petrece în jurul lui (gândire egocentrică)
• la orice îl rugați spune „nu” sau „nu vreau”,
• vă întreabă frecvent „dar de ce?”.

Cum să-ne pregătim copilul pentru prima zi de grădiniță?

Majoritatea copiilor care vin prima dată la grădiniță plâng și nu se simt în largul lor. E un lucru firesc, normal și inevitabil. Însă părinții și pedagogul îl pot ajuta pe copil să treacă cât mai repede peste această nesiguranță ce îi provoacă teama de grădiniță.

Iată câteva sfaturi pentru părinți:

• e bine să explicăm copilului de ce trebuie să meargă la grădiniță,
• să prezentăm grădinița ca pe ceva pozitiv, ca pe un privilegiu, unde nu oricine ajunge, ci doar cei care au crescut mari,
• niciodată să nu mințim copilul spunându-i că o să fim împreună în sala de grupă, deoarece va realiza că e tras pe sfoară, și astfel riscăm să-i întărim teama de grădiniță,
• să-l lăsăm să-și ducă jucăria preferată la grădiniță, astfel se va simți ocrotit,
• în primele săptămâni nu e indicat să rămână ultimul la grădiniță, deorece se va simți abandonat,
• să nu-i promitem ceea ce nu putem onora,
  înainte de a începe anul școlar, e bine să luăm legătura cu educatoarele, să vizităm împreună cu copilul grădinița și să-i arătăm sala de grupă.

Cu părinți și pedagogi conștienți micuții noștri se vor simți în largul lor la grădiniță.

Molnár Imola, Institutor I.
Grădinița "Codrișor", Tîrgu Mureș