Ce înseamnă o grădiniță bună?
Grădinița nu e un curs intensiv pentru pregătirea copilului pentru clasa I. Mulți părinți și, mai ales, cadre didactice privesc greșit educația preșcolară. Copilul merge la grădiniță în primul rând să socializeze, adică să învețe să interacționeze atât cu cei de vârsta lui, cât și cu adulții, după normele comunității în care trăiește și unde urmează să fie integrat.
Sună a clișeu, că principala activitate al copiilor preșcolari este ”jocul”, dar sunt nevoită să repet, pentru că simt și văd că ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de acest adevăr dovedit de atâtea ori, atât empiric și științific. Din punctul meu de vedere, de cadru didactic, cele mai importante activități sunt: toate tipurile de joc ( sociale, constructive, fantastice și de reguli), pictura, muzica și mișcarea. Jocul îi motivează și îi captează pe copii. Ei astfel învață ușor noțiuni noi, își formează deprinderi, își întăresc încrederea de sine, învață să-și exprime civilizat sentimentele, fără să fie forțați și bruscați.
Pictura și muzica ar trebui să aibă un rol deosebit de important în educația celor mici. Eu le privesc ca pe niște activități de explorare și experimentare, unde copiii au voie să încerce diferite tehnici, fără a fi certați că și-au murdărit hainele sau că au făcut zgomot prea mare. Pictura și muzica dezvoltă cel mai bine percepția senzorială, coordonarea ochi mână și creativitatea. Fișele didactice de cunoașterea mediului, de matematică sau de desen grafic, trebuie folosite doar pentru a completa unele goluri și nu pentru a îngrădi copilul în tipare.
Iată câteva indicii pe care e bine să le avem în vedere, când vrem să ne asigurăm că micuțul nostru primește o educație potrivită la grădiniță:
Efectivul grupei nu depășește 20 de copii, în cazul unei săli spațioase.
Copiii se joacă zilnic liber, timp în care au voie să se ridice de pe scaun, să meargă în orice colț al sălii, să-și aleagă jucăria și partenerii cu care doresc să se joace.
Toți copiii au acces la jucării educative și de bună calitate : jocuri de construcții, puzzle, păpuși estetice etc.
Numărul jucăriilor este suficientă pentru tot efectivul grupei.
Grupa are costume de bal mascat pe care copiii le pot îmbrăca la alegere în timpul jocului liber.
Grupa are păpuși și accesorii pentru teatru de păpuși, care sunt folosite atât în activitățile instructiv-educative coordonate de educatoare, cât și în timpul jocului liber.
Copiii au acces la instrumente muzicale de percuție: tobă, maracas, xilofon, triunghi etc. și sunt lăsați să experimenteze, chiar dacă fac zgomot, în timpul jocului liber. Un zgomot mediu, adică sunetul făcut de copiii care se joacă și conversează în timpul jocului liber este normal.
Copiii au libertatea de a lege anumite activități.
Copiii nu sunt ținuți pe scaune cu mâinile la spate, nu sunt obligați să mănânce tot ce au în farfurie.
Educația se face prin tact pedagogic și nu prin instalarea fricii prin pedepse.
Copiii nu fac fișe didactice în fiecare zi, ci maximum două pe săptămână. Exercițiile acestea sunt complementare și nu reprezintă baza educației preșcolare.
Recompensa nu se măsoară în puncte roșii sau dulciuri, ci în vorbe încurajatoare, potrivite pentru întărirea încrederii de sine.
Pedepsele nu implică bătaia, excluderea din grup, punctele negre, umilirea și ironizarea copiilor.
Cadrele didactice care coordonează grupa au o ținută decentă, un vocabular variat și bogat.
Sala este decorată cu bun gust, preferabil cu munca copiilor.
Copiii sunt scoși în aer liber măcar de 3 ori pe săptămână.
Copiii au doar câteva activități extracurriculare, dar bine alese, precum vizionarea unui spectacol de teatru de păpuși, excursii la Zoo, muzee, bibliotecă etc. și nu activități care încurajează concurența între preșcolari, gen olimpiade, concursuri de muzică, recitări etc.
Copiii se duc bucuroși la grădiniță. O acceptă și o îndrăgesc pe educatoare.
De Imola Ognean - profesor preșcolar
