Răsare soarele -n zori, Din mare parcă se desprinde, Înflacărat de mii de ori,
La margine de lume , Într-o deasă pădure Se-aude glasul lupului alb.
Pământul cere-ndurare, Tu ii distrugi atâtea bogății , Îndrepti asupra lui arme,
Dulcea și duioasa fire, E ființa cea mai dragă, Mama-i plină de iubire Într-o -mbrățișare caldă.
Dimineața pe răcoare, Pe-o uliță străbună, Clopotele-s răsunătoare, Gospodarii se-adună.
Și dacă plouă ne-ncetat, E ca sa mi te simt aproape, E ca un curcubeu pictat
Câteodată mă visez Că sunt pasăre hoinară, Doar talazul îl urmez Marea mi-este soră doară.
Sus, pe-o ramură de nuc, Stă chircit și pitulat Într-un cuib, un pui de cuc Ce tot strigă-nfometat.
În grădina florilor Sub cupola pomilor Albul trandafir divin Nu mai este un străin
Un surâs pe chipul palid, Pe obrajii obosiți În lumina dimineții Privesc la pomii-nfloriți.
La margine de ape Nisipul piciorele-mi străbate. Privesc departe-n zare Doar pescărușii strigă Iubirea mea-i de-o clipă.
Frunze arămii Câte mii și mii! Vântul le zdrobește, Toamna le primeste , Stau copacii dezbracati
Publicitate | Termeni și condiții | Politica de prelucrare date personale | Politica de Cookies
