procesul prin care, din celule diferenţiate, se formează structurile anatomice ale organismului.
membrană care tapetează căile respiratorii, căile urogenitale, organele tubului digestiv.
musculatura care nu aparţine anatomic unui organ,dar are acţiune asupra acestuia.
unitate de măsură utilizată în microscopie; 1 nm= a mia parte dintr-un micron.
componentă de origine ectodermică a hipofizei; cuprinde lobul posterior hipofizar şi tractul hipotalamo-hipofizar.
coenzimă activă derivată din niacină (vitamina B3).
hormonul de natură proteică, peptidică sau aminică; nu este sintetizat din colesterol.
unitatea de bază din structura acizilor nucleici, alcătuită dintr-o bază azotată, un zahar şi un radical fosforic.
unităţi de bază (formate dintr-un segment de ADN şi proteine histonice) care prin repetare ("înşiruire una după alta") formează filamentul subţire de cromatină.
hormon secretat de către neuronii nucleului anterior (paraventricular) hipotalamic; stimulează naşterea şi alăptarea.
sfincterul localizat la nivelul ampulei hepatopancreatice (locul de deschidere în duoden a canalului coledoc şi a canalului pancreatic principal Wirsung).
„dintele axisului” (apofiza vertebrei C2), cu rol în mişcarea capului (atlasul sudat de craniu se rotește în jurul apofizei odontoidale).
difuziunea unui solvent printr-o membrană semipermeabilă, din compartimentul soluţiei cu o concentraţie mai scăzută a solvitului, în cel cu o concentraţie mai ridicată.
celulă osoasă multinucleată care, datorită conţinutului enzimatic bogat, are rol în remodelarea osoasă.
afecţiune osoasă caracteristică adultului, cauzată de carenţa vitaminei D; se manifestă prin mineralizare osoasă deficitară.
afecţiune caracterizată prin scăderea densităţii minerale a oaselor care devin poroase şi fragile, cu risc crescut de fracturare.
reflexe monosinaptice numite şi reflexe miotatice, de extensie (reflexul rotulian, reflexul bicipital).
proces complex prin care, în ovare, se formează din celulele germinale primordiale gameţii feminini.
gamet feminin (cea mai mare celulă umană~200 microni); ovocitul secundar, matur.
savant român, laureat al Premiului Nobel(1974) pentru contribuţiile sale în studiul ultrastructurii celulare, al ribozomilor şi rolul acestora în biosinteza proteică.
componentă a bolţii palatine,alături de palatul dur.
mecanism de acţiune prin care hormonul (mesagerul chimic) acţionează asupra celulelor învecinate.
celule secretoare de calcitonină („celule C”), localizate în spaţiul interfolicular, în stroma conjunctivă a tiroidei; sunt identice ca structură cu celulele parafoliculare din glandele paratiroide.
ţesut cu aspect spongios, bogat în vase de sânge, specific organelor glandulare.
savant român cu contribuţii deosebite în endocrinologie, neurologie, psihiatrie şi genetică; Institutul Naţional de Endocrinologie(1946) îi poartă numele.
afecţiune neurologică cauzată de distrugerea sau degenerescenţa neuronilor care produc dopamina (simptome: tremor al membrelor, bărbiei, rigiditate musculară).
