metabolit de excreţie rezultat în urma degradării triptofanului (aminoacid esenţial) sub acţiunea florei intestinale; alături de scatol, conferă materiilor fecale mirosul caracteristic.
structuri fibroase dispuse în jurul orificiilor atrio-ventriculare şi a celor arteriale; formează sistemul fibros al cordului.
urgență medicală în care circulația sanguină a cordului este întreruptă brusc, determinând necroza celulelor miocardice datorită lipsei de oxigen. Majoritatea infarctelor sunt produse de un trombus care blochează una din arterele coronare. Simptome: transpirații, durere retrosternală care iradiază spre membrul superior stâng, dispnee, greață, vărsături, tulburări de somn, fatigabilitate (oboseală), lipotimii, astenie, cianoza buzelor, tahicardie.
hormon secretat de celulele pancreatice beta,cu acţiune hipoglicemiantă.
intensitatea minimă necesară unui stimul pentru a produce un răspuns; în cazul neuronului, valoarea prag poartă denumirea de reobază.
proteină cu acţiune antivirală şi antitumorală, produsă de către leucocite sau alte tipuri celulare.
structură anatomică stabilă, localizată între celulele învecinate ale căror plasmaleme interacţionează specific.
se formează prin fuzionarea a două membrane celulare învecinate, împiedică schimbul intercelular; sunt alcătuite din proteinele anastomozate ale celor două membrane plasmatice.
joncţiuni punctiforme care conţin glicoproteine transmembranare; conferă rezistenţă mecanică.
sunt reprezentate de canale sau pori de natură proteică situaţi în spaţiul intercelular; au rol în transportul intercelular al moleculelor şi ionilor.
joncţiune a pereţilor vasculari (ai arteriolelor aferentă şi eferentă) cu peretele tubului contort distal.
structură ataşată centromerului prin care cromozomul se ataşează de fibrele fusului de diviziune.
ciclul acizilor tricarboxilici sau ciclul acidului citric; se desfăşoară în matricea mitocondrială.
lanţul transportorilor de electroni care transferă echivalenţii reducători până la oxigen.
fosfatidilcolina-un fosfolipid alcătuit din colină, o molecula de acid fosforic, glicerol, la care se adaugă doi acizi graşi; este componentă a membranelor celulare.
creşterea numărului de leucocite (peste valorile maxime considerate normale).
scăderea numărului de leucocite (sub valorile minime considerate normale).
lichidul produs de plexurile coroide, localizat în spaţiile subarahnoidiene, canalul ependimar şi ventriculii cerebrali; îndeplineşte un rol trofic, mecanic, intervine în chemorecepţie, homeostazie şi neurosecreţie.
lichid vâscos, transparent, cu rol de hrănire, curăţare şi lubrifiere a articulaţiilor.
fascicul de fibre conjunctive orientate în aceeaşi direcţie, care uneşte oasele din articulaţii; consolidează articulaţia şi facilitează mişcarea.
pliu al peritoneului care se întinde între uter şi peretele lateral al cavităţii pelvine.
ligamentul care fixează ovarul de uter.
mijloc puternic de susţinere a ovarului, cunoscut şi sub denumirea de ligamentul ilio-ovarian.
limfocite implicate în răspunsul imun umoral; iniţiala "B" provine de la bursa lui Fabricius (organ limfoid primar al păsărilor, locul de diferenţiere şi maturare a acestor limfocite)
limfocite timodependente(iniţiala"T" provine de la timus, locul în care migrează, se maturează şi se diferenţiază aceste limfocite).
substanţe de natură proteică, secretate de către limfocite, capabile să stimuleze celulele sistemului imunitar.
lamă subţire, componentă a vermisului, care împreună cu lobul floculonodular formează arhicerebelul.
formaţiune tendinoasă localizată între procesul xifoid şi simfiza pubiană; este alcătuită din fibrele aponevrotice ale muşchilor oblici şi ale muşchiului transvers abdominal.
afecţiune cauzată de prezenţa calculilor („pietrelor”) în vezicula biliară, căile biliare.
afecţiune cauzată de prezenţa calculilor („pietrelor”) la nivel renal.
enzimă hidrolitică cu rol bactericid, prezentă în diferite secreţii ale organismului (salivă, mucus, lacrimi).
corpuscul de formă sferică sau ovoidală, conţine enzime hidrolitice, cu rol în digestia intracelulară; organit celular intracitoplasmatic.
zonă aparte a emisferelor cerebrale, localizată în profunzimea şanţului lateral.
curbură anatomică a coloanei vertebrale în plan sagital; accentuarea concavităţii lombare (în patologie).
canalul unui vas de sânge sau al unui vas limfatic, cavitatea din interiorul unui organ tubular (de exemplu, lumenul intestinal).
boală cronică inflamatorie, autoimună, care poate afecta mai multe organe ale corpului uman, ca de exemplu, pielea, rinichii, inima, articulaţiile.
traumatism articular caracterizat prin ruperea ligamentelor, străpungerea capsulei articulare, deformarea articulaţiei şi îndepărtarea extremităţilor osoase (nu se mai menţine raportul normal între suprafeţele articulare).
celulă a ţesutului conjunctiv, migrată din sânge, cu funcţie fagocitară Monocitele din sânge rămân în circulația sanguină 24-48 h după care pătrund în țesuturi unde se transformă în macrofage.
îngroşare formată la nivelul celulelor epiteliale ale tubului contort distal, aflate în contact cu peretele arteriolar; între macula densa şi arteriole este prezentă o reţea de susţinere, de formă triunghiulară, alcătuită din celule stelate, cu prelungiri care se anastomozează.
