zona prin care cromozomul se fixează de fibrele fusului de diviziune; cromatidele sunt unite la nivelul centromerului.
organit citoplasmatic comun celulelor, cu excepţia neuronului, localizat în apropierea nucleului; participă la formarea fusului de diviziune.
substanţă secretată de glandele ceruminoase din tegumentul conductului auditiv extern.
afecţine cauzată de acumularea unei cantităţi mari de corpi cetonici în sânge.
procesul de sinteză a corpilor cetonici în urma degradării acizilor graşi.
procesul de formare a moleculelor de ATP, se desfăşoară în cristele mitocondriale.
substanţă proteică din celulele moarte ale epidermei, firului de păr, unghiilor.
locul în care se încrucişează ramurile nazale ale nervilor optici.
capilar limfatic din structura vilozităţii intestinale, cu rol în transportul lipidelor.
complex lipoproteic microscopic, prezent în limfă, alcătuit din trigliceride, colesterol, fosfolipide şi o componentă proteică.
curbură anatomică a coloanei vertebrale în plan sagital; accentuarea convexităţii dorsale a coloanei vertebrale (în patologie).
muşchi intrinsec al globului ocular, conţine fibre musculare netede circulare şi radiare; rol în procesele de acomodare.
mişcarea complexă a mâinii ce implică adducţia, abducţia, rotaţia, flexia şi extensia.
dilataţie din cavitatea abdominală, localizată în dreptul vertebrei L2; reprezintă originea ductului toracic.
proteină transportoare de electroni care conţine grupări porfirinice cu fier.
reţeaua tridimensională din hialoplasmă, formată din filamente şi microtubuli.
perioada de după ultimul ciclu menstrual al vieţii fertile al femeii; momentul instalării acestei perioade este cunoscut sub denumirea de menopauză.
unitate de codificare a informaţiei genetice (este alcătuită din trei nucleotide).
substanţă proteică care intră în structura fibrelor conjunctive (din oase şi cartilaje), care prin fierbere formează gelatina.
compus organic din grupul lipidelor; cea mai mare parte a colesterolului provine din alimentele de origine animală.
ax central în jurul căruia melcul osos (din urechea internă) se răsuceşte.
porţiune de substanţă albă, localizată în peretele anterior al ventriculului III, formată din fibre comisurale care unesc cele două emisfere cerebrale.
joncţiune a pereţilor vasculari (ai arteriolelor aferentă şi eferentă) cu peretele tubului contort distal.
concentraţia plasmatică a electroliţilor.
două protuberanţe la nivelul cărora cutia craniană se articulează cu coloana vertebrală.
membrană ce căptușește pleoapele și acoperă partea anterioară a globului ocular; inflamarea ei microbiană determină apariția conjunctivitei.
boală a glandelor corticosuprarenale, determinată de hipersecreția de aldosteron.
vecinătatea a două formaţiuni anatomice între care nu există continuitate.
contracţia musculară normală care apare ca rezultat al aplicării unei succesiuni de stimuli asupra muşchiului.
