o categorie de glande merocrine la care eliberarea produșilor de secreţie se realizează prin mecanisme de exocitoză (exemple: glandele mamare, glandele ceruminoase).
porţiunea (zona) de tegument, mai închisă la culoare, pigmentată din jurul mamelonului.
puncţie articulară care permite prelevarea lichidului sinovial; analiza lichidului sinovial reprezintă un instrument de diagnostic în afecţiunile reumatice şi ortopedice.
incapacitatea menţinerii echilibrului static al posturii, fără a lărgi baza de susţinere.
structură dispusă în jurul centrozomului, în timpul diviziunii mitotice, formată din microtubuli radiari.
defect de vedere determinat de denivelarea corneei (corneea prezintă curburi anormale), se corectează cu lentile cilindrice.
mecanism de acţiune prin care hormonul (mesagerul chimic) acţionează asupra celulei care l-a produs.
afecţiune determinată de hiperfuncţia tiroidiană: manifestări: pierdere în greutate, hiperfagie, insomnie, intoleranţă la căldură, hipersudoraţie, tahicardie, exoftalmie.
membrana elastică, fibroasă, continuă lama spirală care împarte canalul osos în cele două rampe (vestibulară şi timpanică); pe membrana bazilară este situat organul Corti.
neuron piramidal gigant din cortexul cerebral (dimensiuni cuprinse între 100-150 microni).
principalul pigment biliar rezultat în urma descompunerii hemoglobinei din hematiile îmbătrânite.
pigment biliar, precursor al bilirubinei, rezultă în urma degradării hemoglobinei.
structură veziculară rezultată, la 4-5 zile după fecundaţie, prin transformarea morulei.
tulburare cardiacă determinată de conducerea deficitară a impulsurilor electrice.
boală rară, determinată de hipofuncția corticosuprarenalei. Tabloul clinic: scădere în greutate, hipoglicemie, intoleranță la stress, hipotensiune, hiperpotasemie, hiperpigmentația pielii(zonele neexpuse la soare), anorexie, bradicardie, tegument uscat, căderea părului axilar și pubian, dureri abdominale, grețuri, vărsături.
aria motorie a vorbirii localizată la baza girusului frontal inferior stâng al emisferei dominante (stângã la dreptaci); determinã contracțiile mușchilor ce intervin în vorbire.
hormon cu rol hipocalcemiant, secretat de tiroidă şi glandele paratiroide.
zonă de hipercheratoză sau îngroşare a pielii care devine dură şi se poate crăpa; apare în urma exercitării în mod repetat a unor forţe de frecare sau presiuni la nivelul pielii.
latură a metabolismului care constă în degradarea substanţelor organice proprii, cu eliberare de energie.
celulă din structura glandelor fundice care secretă HCl şi factorul intrinsec necesar absorbţiei vitaminei B12.
limfocite de dimensiuni mari, capabile să recunoască şi să distrugă un antigen specific, în mod spontan.
celule asupra cărora acţionează hormoni specifici/anticorpi/limfocite T citotoxice.
