una dintre cele trei foiţe embrionare din care, în ontogenie (dezvoltare individuală), se formează sistemul nervos, organele de simţ şi tegumentul.
duct format prin unirea canalului deferent cu canalele veziculelor seminale; străbate prostata şi se deschide în uretra prostatică.
proteină cu dispoziţie spiralată din structura fibrelor conjunctive (din tendoane, vase sanguine, derm etc.)
emisfera cerebrală opusă membrului superior cu activitate mai intensă (emisfera stângă la dreptaci, emisfera dreaptă la stângaci).
proces prin care materialul extracelular, captat în vezicule endocitare (rezultate în urma invaginării plasmalemei), este transferat în interiorul celulei.
una dintre cele trei foiţe embrionare din care, în ontogenie (dezvoltare individuală), se formează sistemul digestiv, sistemul respirator, tiroida, paratiroidele, timusul.
peptidă opioidă secretată de către hipofiză şi hipotalamus, cu rol analgezic, induce o stare de relaxare („hormonul fericirii”).
membrană conjunctivă care căptuşeşte interiorul cavităţii medulare a osului lung.
traumatism articular caracterizat prin răsuciri, întinderi ale ligamentelor, fără ieşirea oaselor din articulaţie (se păstrează raportul normal între suprafeţele articulare).
substanţe organice cu rol biocatalizator, alcătuite din două componente-apoenzima (componenta proteică) şi coenzima (componenta neproteică).
enzime responsabile de reglarea şi desfăşurarea proceselor oxidative.
organ alungit situat pe faţa posterioară a testiculului; conţine canalul epididimar cu rol de transport şi maturare a spermatozoizilor.
glandă endocrină localizată în partea posterioară a diencefalului;este denumită şi glanda pineală datorită formei asemănătoare unui con de pin.
formaţiune anatomică mixtă, intercalată între două sau mai multe organe abdominale.
reticulul endoplasmatic rugos din celulele secretoare; în neuron poartă denumirea de corpi tigroizi (corpuscul Nissl).
boală hemolitică gravă determinată de incompatibilitatea sângelui matern cu cel fetal, datorată antigenelor sistemului Rh.
reacția de obținere a compușilor organici numiți esteri (reacția unui acid carboxilic cu un alcool, în urma căreia are loc formarea esterului și eliminarea apei).
hormon steroid secretat de celulele tecii interne a foliculului ovarian, celulele corpului galben şi de placentă; determină proliferarea mucoasei uterine, creşterea foliculilor ovarieni, apariţia caracterelor sexuale în perioada pubertăţii.
os al neurocraniului situat posterior osului frontal; partea orizontală a etmoidului prezintă o porţiune cu numeroase orificii numită lamă ciuruită
cu nucleu individualizat (care prezintă o membrană nucleară dublă, prevăzută cu pori).
tulburare cauzată de hiposecreţia de testosteron instalată înainte de pubertate (manifestări: voce subţire, pilozitate redusă, musculatură mai puţin dezvoltată).
eliberarea conţinutului vezicular în mediul extracelular, în urma fuzionării membranelor veziculelor citoplasmatice cu plasmalema.
mişcarea de îndepărtare a două oase articulate (unghiul dintre oase se măreşte).
