proeminenţă osoasă a cărei bază este dispusă între cavitatea glenoidă şi scobitura omoplatului.
ţesut conjunctiv lax, conţine vase de sânge, vase limfatice şi terminaţii nervoase; asigură nutriţia epiteliului sub care este localizat.
formaţiuni osoase perechi (superioare, mijlocii şi inferioare) care comunică cu fosele nazale şi delimitează meaturile nazale.
component al sistemului limbic situat în grosimea lobului temporal.
porţiune de substanţă albă, de forma unui arc, localizată în profunzimea scizurii interemisferice, formată din fibre comisurale care unesc cele două emisfere cerebrale.
echivalentul membranei Z (din muşchiul scheletic), pe care se fixează filamentele intermediare din sarcoplasma fibrei musculare netede; permite cuplarea miofilamentelor de actină.
structură anatomică rezultată în urma ovulaţiei, prin regresia foliculului matur.
formaţiune rotunjită, cu diametrul de cca. 5 mm, reprezentată de nucleii mamilari hipotalamici.
corp erectil (masă de ţesut erectil) al penisului, traversat de uretra spongioasă.
substanță gelatinoasă (conține apă în proporție de 90%), transparentă, localizată în camera posterioară a globului ocular, produsă de procesele ciliare.
corpuscul vascularizat, localizat în zona sinusului carotidian, conţine chemoreceptori periferici.
organite citoplasmatice specifice celulei nervoase, cu rol în sinteza proteică; reprezintă ergastoplasma neuronului.
boală congenitală sau dobândită pe parcursul copilăriei, asociată cu hipotiroidia, manifestată prin retard mental, dezvoltare somatică deficitară şi aspect facial caracteristic.
cartilaj nepereche din structura laringelui, intercalat între cartilajul tiroid şi trahee.
afecţiune congenitală cauzată de necoborârea testiculelor în scrot.
porţiunea superioară a lamei verticale a osului etmoid, de formă triunghiulară (asemănătoare unei „creste de cocoş”), care proemină în neurocraniu.
capsula elastică, cu rol protector, în care este localizat cristalinul.
unul dintre cele două segmente longitudinale identice ale cromozomului (2 cromatide/cromozom), unite la nivelul centromerului.
substanţa din care sunt alcătuiţi cromozomii; filamentul subţire de cromatină reprezintă o succesiune de nucleozomi.
structuri vizibile doar în timpul diviziunii celulare, asigură transmiterea informaţiei genetice.
timpul minim necesar unui stimul, cu intensitate dublă reobazei, pentru a produce un răspuns.
curenţi electrici locali care determină, la nivelul plasmalemei, deplasarea undei de depolarizare.
pliu de piele care acoperă parţial unghia la capătul ei proximal.
boală ereditară ce constă în incapacitatea de a percepe distinct cele două culori- roșu și verde
muşchi neted situat în profunzimea tegumentului scrotal; prin contracţie determină încreţirea pielii scrotului.
pierderea grupării (-COOH) de către un aminoacid, rezultând o amină; reacţia are loc sub acţiunea decarboxilazei.
act reflex prin care se realizează trecerea bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac.
desprinderea, eliminarea celulelor moarte din stratul cheratinizat al pielii.
pierderea grupării (-NH2) de către un aminoacid, rezultând un cetoacid; reacţia are loc sub acţiunea dezaminazei.
afecțiune hipofizară determinată de hiposecreția de hormon antidiuretic (vasopresină).
afecțiune a pancreasului endocrin determinată de hiposecreția de insulină.
principalul muşchi inspirator, separă cavitatea toracică de cavitatea abdominală.
transport pasiv printr-o membrană semipermeabilă; moleculele a două substanţe aflate în contact se deplasează de la o concentraţie mai mare spre o concentraţie mai mică.
mecanism de transport pasiv, substanţele traversează membrana celulară cu ajutorul proteinelor transportoare.
stratul de ţesut osos spongios (cuprins între cele două lame de ţesut osos compact) din structura osului lat.
