Perspective ale dezvoltării învățământului preșcolar

Educ. Flitan Veronica
Grădinița Cernadia Baia de Fier

 

“Adevăratul univers al vieții copiilor este leagănul de vis și de joc în care să se mlădieze zburdălnicia și gândul curat, o adevărată lume inventată din ce a dat mai superb și mai trainic spiritual uman de-a lungul vremurilor, acel spirit care a rămas încremenit în spațiul feeric al basmelor, al cântecelor, al poeziei, al poveștilor, a tot ceea ce se încarcă de fior în fața esenței.”

( Jung )

Delimitarea locului cu precizarea funcțiilor pe care le are de îndeplinit grădinița, ca primă instituție de culturalizare și sociabilizare a copiilor, de pregătire a acestora pentru integrarea școlară, are roluri decisive în asigurarea eficienței învățământului. 

În contextul măsurilor privind așezarea învățământului din țara noastră pe baze noi, cu adevărat democratice, prima verigă a acestui sistem, învățământul preșcolar, merită o atenție deosebită. Imaginea începutului de drum în educația preșcolarilor se conturează din perspectivele acestei generații care acum se formează pentru o societate ce se caracterizează printr-o dinamică rapidă la toate nivelurile, începând de la coordonatele fundamentale ale personalității umane, până la mecanismele economico-sociale.

Începutul de drum pentru preșcolarii de azi înseamnă și începutul de drum al viitoarei societăți care se dezvoltă odată cu ei. De aceea, educația preșcolarilor necesită o preocupare deosebită din partea tuturor factorilor implicați în această fundamentală misiune pentru concentarrea și corelarea resurselor materiale și umane în direcția elaborării cadrului pedagogic optim, astfel încât formarea preșcolarilor de azi să configureze cerințelor viitoarelor decenii.

Învățământul preșcolar are menirea de a forma copiii sub aspect psiho-intelectual, fizic și socio-afectiv, pentru o cât mai ușoară adaptare la activitățile de tip școlar, pentru integrarea școlară și socială. 

Preocuparea pentru introducerea cât mai timpurie a copiilor într-un sistem de educație instituționalizat este justificată de faptul că vârsta preșcolară și școlară mică reprezintă o perioadă fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a copilului. Cercetările pedagogice arată că pâna la vârsta de 4-5 ani copilul își dezvoltă 40% din capacitatea intelectuală pe care urmează să o atingă la maturitate. Nevalorificarea la timp sau slab valorificate, potențele și disponibilitățile acestor perioade de vârstă nu se pot recupera în anii următori decât în mică masură și cu mari eforturi. Psihologii de prestigiu afirmă posibilitatea și necesitatea introducerii timpurii a copiluli într-un sistem de educație instituționalizat. 

Jean Piaget arată că “ învățământul preșcolar oferă posibilitatea de a realiza perspectivă a învățământului științific care constă în exercitarea simțului de observație, inegal dezvoltat și încă subiectiv la această vârstă”.

Edgar Faur susține că “ educația copiilor de vârstă preșcolară este un preambul al oricărei politici educative și culturale. În lumina psihologiei moderne, spune el, ca și a simplei observații, importanța primei copilării în dezvoltarea ulterioară a aptitudinilor și a personalității apare deosebit de limpede” .

 Obiectivele principale ale învățământului preșcolar vizează, cu precădere, aspectele formative, punându-se accent pe dezvoltarea proceselor intelectuale, pe formarea capacităților de cunoaștere și de exprimare, pe formarea unor deprinderi elementare de muncă și de comportare civilizată.

În concluzie, fenomenul integrării copilului în activitatea școlară este un fenomen complex în analiza căruia trebuie să țină seama de mai mulți factori: vârsta cronologică, maturitatea școlară, conținutul instruirii (volumul și gradul de dificultatea al solicitărilor la care va fi supus copilul), condițiile în care se face o trecere de la grădiniță la școală.

Ca urmare a profundelor schimbări care au avut loc în țara noastră și în învățământul preșcolar s-au produs unele modificări în ceea ce privește conținutul procesului instructiv – educativ, accent punându-se pe dezvoltarea vorbirii corecte a tuturor copiilor preșcolari, paralel cu cultivarea limbii materne ca limbă de predare în grădinițele pentru copiii minorităților naționale.