Metoda proiectelor

La ora actuală metoda proiectelor este cea mai în vogă strategie didactică pentru desfășurarea procesului instructiv-educativ la grădiniță. Se axează pe cercetare, stimulând copiii să caute răspunsuri la întrebările care-i preocupă. Metoda proiectelor presupune investigarea unor subiecte propuse de copii, definite ca proiecte tematice, în comparație cu strategiile didactice clasice, unde temele săptămânale abordate sunt planificate exclusiv de educatoare.

Activitățile se construiesc ținându-se seama de particularitățile de vârstă și nevoile de cunoaștere ale copiilor. În fiecare săptămână se întocmește harta proiectului, unde se stabilesc obiectivele operaționale, resursele materiale și umane. 

Educatoarea nu este șefa grupei, ci are rolul de coordonator, de ghid a întregii activități educative. Alături de ea sunt implicați: părinți și membrii ai comunității, care influențează pozitiv procesul instructiv. Se lucrează mult pe grupe și individual. Se pune mare accent pe interdisciplinaritate. În funcție de tema proiectului educatoarea creează ariile de stimulare. Acestea sunt diferite zone de interes, unde cei mici pot căuta ei înșiși răspunsuri legate de tema dată.

Entuziasmată de aceste noi concepte pedagogice m-am ambiționat să le aplic în practică. Iată, un exemplu! Unul dintre copii a adus la grădiniță un iepuraș de pluș. La un moment dat m-a întrebat: Ce mănâncă iepurele? Profitând de curiozitatea lui, am planificat primul proiect tematic: legumele. Am întocmit harta proiectului stabilind obiectivele operaționale și schițând resursele materiale necesare. Având grupă mixtă, dar unde majoritatea copiilor erau de grupa mare, am planificat câte trei activități frontale pe zi în afara ariilor de stimulare. Am încercat să implementez metoda proiectelor timp de un an, implicând părinții și alți membrii ai comunității în viața grădiniței.

Lucrând cu această metodă zi de zi am ajuns la concluzia că are multe dezavantaje. Primul obstacol întâlnit era asigurarea resurselor materiale. Din moment ce grădinița nu alocă un fond special pentru realizarea proiectelor tematice, educatoarea apelează la ajutorul părinților. Practic părinții procură o mare parte din resursele necesare. Astfel materialul didactic de cele mai multe ori ajunge prea târziu la grădiniță. Se creează o situație dificilă. Educatoarea nu are cu ce lucra, copiii nu pot fi trași la răspundere, nici părinții nu sunt furnizori de materiale didactice, iar statul nu are bani. 

Un al doilea dezavantaj este efectivul mare de copii. În grădinițele din România o singură educatoare lucrează cu cel puțin 20 de copii. Statistic vorbind, timpul alocat pentru fiecare copil în parte nu depășește 10-15 minute într-o zi normală de grădiniță. Într-un sfert de oră nu se poate schimba lumea.

O altă problemă o constituie controlarea ariilor de stimulare. Cei 20 de copiii înscriși în grupă sunt ghidați de o singură persoană. În momentul în care educatoarea împarte copii în două sau mai multe grupe e dificil să mențină atât ordinea necesară desfășurării activităților educative, cât și atenția celor mici. Cât timp ea coordonează o grupă, cei nesupravegheați de regulă deranjează activitatea. 

Diferențele individuale îngreunează și ele procesul instructiv-educativ. Într-o grupă mixtă copiii au diferite vârste. O educatoare competentă ține cont de aceste particularități. Copiii de trei ani trebuie să primească sarcini ușoare, iar cei mari teme mai complexe. Sunt copii care termină mai repede sarcina primită, alții sunt mai lenți și necesită ajutor. E dificil să decidă educatoarea pe cine să ghideze. Să-i ajute pe cei mici, pe cei care nu au înțeles sarcina, sau să pregătească o altă sarcină celor mai isteți? Orice ar alege cadrul didactic dintre aceste opțiuni, copiii care rămân nesupravegheați vor deveni agitați pentru că nu sunt implicați într-o activitate interesantă lor.

Metoda proiectelor e atractivă la nivel de teorie. Poate fi eficientă în cazul în care:

  • o singură educatoare lucrează cu cel mult 10 copii,
  • are la dispoziție un cabinet metodic bine dotat,
  • i se alocă o anumită sumă din care poate achiziționa resursele materiale necesare proiectului săptămânal.  

Noi suntem însă departe de aceste standarde.

Bibliografie:

 Preda, V., (2005). Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Ed. Miniped, București
     

Articol scris de  Molnár Imola