Creativitatea

„Creativitatea nu înseamnă să găsești un lucru ci, să faci ceva din el după ce l-ai găsit.” (James Russell Lowell)


Orice educație este așa cum spunea S. Roller, este un fel de metabolism care reclamă prezența unor catalizatori. Printre acești catalizatori un rol important îi revine profesorului, chiar și în realizarea unei ambianțe școlare creativogene, al acelui factor de neliniște în direcția creativității despre care vorbește D. Mutschler.Pentru acesta are nevoie de îmbunătățirea permanentă a capacităților psihopedagogice generale și de creativitate, indiferent de specializarea sa. Învățarea prin imitație, exemplul dascălului este decisiv în educația elevilor, el trebuie să manifeste o atitudine entuziastă, antidogmatică și creativă mai ales în cadrul orelor de dirigenție. Profesorul trebuie să-și asume responsabilități în formarea la elevi a unui fond atitudinal propice creativității (încredere în sine, independență în modul de a fi și de a gândi, asumarea unui risc rezonabil, umor etc.). Torrance (1965) oferă câteva sugestii privind stimularea creativității în rândul elevilor prin:Recompensarea permanentă a comportamentelor creative.

Neimpunerea propriilor idei și soluții elevilorProvocarea elevilor cu idei incongruente și paradoxuri aparenteOferirea de evaluări deschise, idei controversate care să provoace punerea unor problemeÎncurajarea elevilor să-și noteze ideile proprii.

Profesorul totodată trebuie să faciliteze cunoașterea de către elevi a tehnicilor creative.

În continuare vă vom prezenta câteva exerciții care au ca scop stimularea și dezvoltarea capacității creative la elevi.

1. CONTINUĂ ACȚIUNEA


Obiective:

participanții  își vor însuși unele abilități creative;

participanții vor exersa comunicarea nonverbală; 

participanții vor conștientiza importanța fiecărui membru din cadrul grupului.

Metode folosite: Joc de rol, conversație euristică.

Scenariul activității: Vom ruga pe cineva din grup să intre în cerc și prin gesturi, mimică și pantomimă să încerce realizarea unei acțiuni. Participanții vor încerca să o înțeleagă. Următorul va continua acțiunea. Fiecare participant va intra pe rând în cerc și va încerca să continue acțiunea colegului anterior. 

Pe parcurs se va construi o întreagă poveste din acțiuni.Se va discuta conținutul povestirii, de unde am pornit și unde am ajuns.Vom scoate în evidență importanța fiecărui participant. Fiecare individ este o verigă importantă care prin prezența lui, în orice moment poate schimba cursul acțiunilor.

Cursul vieții noastre este influențat de foarte mulți factori, de aceea o situație, o problemă trebuie evaluată întodeauna din mai multe puncte de vedere.Sugestii: Cauzele comportamentelor elevilor sunt foarte variate și sunt influențate de o sumedenie de factori externi și interni. Trebuie să avem în vedere majoritatea factorilor pentru a fi eficienți atunci când evaluăm cauzele comportamentelor elevilor. 

2. SĂ RENUNȚĂM LA REALITATE PENTRU UN MINUT


Obiective:

Participanții își vor stimula comportamentul creativ.

Creșterea coeziunii de grup. 

 Metode folosite: Lucrul în grup, joc de rol, expunere creativă, conversație euristică. 

Scenariul activității: Vom împărți participanții pe patru grupe în funcție de anotimpul în care  s-au născut. Numărul membrior din grupă să fie de 5-6.

Fiecare grupă va primi o sarcină diferită:Să găsească o a VIII-a zi a săptămânii și utilitatea acesteia.Să realizeze o reclamă pentru pâinea cu unsoare în defavoarea unui   hamburger.

Să realizeze un dialog între doi pantofi.Să găsească întrebuințări neobișnuite a hârtiei igenice,  mirosului de mâncare, telecomenzii, profesorului etc. Fiecare grupă va prezenta „opera” în fața celorlalți.

Sugestii: Sarcina se poate îngreuna prin a cere realizarea unei scenete.

Ex „Chelnerul trebuie să convingă clientul să consume pâine cu unsoare în loc de friptură.”, „La piață vânzătorul trebuie să convingă clientul să cumpere de la el mere cu viermișori și nu mere frumoase și sănătoase de la vecinul.” La dialog se pot restrânge posibilitățile de alegere. Ex. Dialog între trei sau doi bocanci de militari, între un pantof cu toc și unul bărbătesc, papuci de casă și cizme etc. Se pot alege și alte exemple: „dialog între cei doi ochi ai unui elefant chior” etc. 

3. RECEPȚIONERUL ȘI TURIȘTII


Obiective:participanții își vor însuși unele abilități creative;participanții vor exersa comunicarea nonverbală.

Metode folosite: Joc de rol, conversație euristică.

Materiale necesare: Cartonașe cu situații problemă.

Scenariul activității: Alegem trei voluntari pentru a juca rolul recepționerilor de la hotel. Ceilalți pe rând vor fi grupați în câte 2-3 pentru a juca rolul turiștilor.Vom aranja sala asemănător cu un hol al unui hotel, recepționerii vor sta la o masă, iar turiștii cu probleme pe rând îi vor solicita. 

Aceștia vor primi cartonașe cu probleme pe care va trebui să le prezinte la recepție.Recepționerii nu știu limba turiștilor, astfel turiștii trebuie să prezinte situațiile cu ajutorul comunicării nonverbale, iar  angajații hotelului vor trebui să ghicească problema cu care se confruntă aceștia.Vom realiza discuții frontale referitoare la cum s-a simțit fiecare în rolul pe care l-a avut.

Accentuăm faptul că, deși suntem diferiți și vorbim limbi diferite, comunicarea nonverbală ne oferă posibilitatea de a ne înțelege și cu cât suntem mai creativi cu atât ne înțelegem mai bine.Sugestii: Se pot crea alte situații:Trei prietene stau în aceeași cameră. În baia lor a apărut un bărbat.O pereche de tineri caută piscina.Mâncarea de la restaurant nu a fost destul de caldă.Unul dintre recepționeri a molestat o turistă și aceasta din urmă vrea concedierea lui.Cineva a sărit de la etajul trei și trebuie chemată salvarea.  

Articol scris de Porkolab Annamaria