Mama

Dulcea și duioasa fire,
E ființa cea mai dragă,
Mama-i plină de iubire
Într-o -mbrățișare caldă.

Ochii -i sunt atât de blânzi
Și când e-ntristată,
Să -cerci să nu-i ascunzi
De greșești vreodată.

Că te-nvață sau te ceartă,
Trebuie s-asculți
Căci ea știe ce te-așteaptă
Peste ani mai mulți.

Va veni o vreme când
Părinte-ai să fii,
Îți vei aminti zâmbind
De vremuri hazlii.

Chiar de părul a albit,
Fruntea-i așa brăzdată,
N-o uita ca-mbătrânit!
Sufletu-i ca altădată.