Mai singură ca niciodată

E tot mai frig și s-a-nnorat,
Afară parc-ar vrea să plouă,
Copacii triști s-au despuiat,
Plâng sufletele amândouă.

Năprasnic vânt și tumultos,
Nemilos se-abate peste drum,
Mă răscolesc chiar prea zelos,
Flori palide ,și fără parfum.

Mi-aduc aminte cum eram
Ca doi copii haioși de-o șchioapă,
De mână ce ne mai strângeam
Când eu iți sărutam o pleoapă.

Ghemuită-s la fereastră,
Azi îmi lipsești prea mult, iubite!
Și vremea parcă e tenebră,
De când eu te-am pierdut, mă simte.

De-acum și poate mai mereu
Mai singură ca niciodată,
Căci ești în Ceruri, dragul meu!
Cândva...nu va mai fi vreodată

de Dorina Ungurean